Da, cu burnout-ul chiar se poate lupta! Cu puţin ajutor de la Sargenor!

Dacă reuşim să conştientizăm la timp semnele burnout-ului şi ale epuizării emoţionale, ajutorul e mereu la îndemână: psihologi, terapeuţi, antrenori, prieteni, pasiuni şi propriul suflet, când ne luăm timp să-l ascultăm. Plus o mână de ajutor de la Sargenor!
Da, cu burnout-ul chiar se poate lupta! Cu puţin ajutor de la Sargenor!

Sindromul Burnout face dintotdeauna ravagii în rândurile celor care chiar muncesc – şi dintotdeauna înseamnă că şi în Biblie avem descrisă o asemenea situaţie, când Moise, în timpul fugii din Egipt, oboseşte şi devine dezamăgit de faptul că se străduieşte prea mult pentru oamenii săi, care apreciază prea puţin eforturile lui. Teoretizat în 1970, fenomenul a început să ia amploare în SUA în anii `60, iar primul caz de burnout din literatură a apărut în romanul din 1960 al lui Graham Green, „A Burnt-Out Case”.

Cu toată vechimea lui, cu toate cazurile de deces din cauza epuizării, din lume şi de la noi, cu toată faima nefericită a japonezului karoshi (termen ce defineşte moartea prin epuizare), abia în 2019 Burnout-ul a fost introdus în Clasificarea Internaţională a Bolilor, ca fenomen ocupaţional.

Burnout-ul, adică sindromul epuizării profesionale, este acea etapă în care oboseala cronică, epuizarea emoţională şi/sau lipsa satisfacţiei profesionale ne fac să ne simţim epuizaţi, depersonalizaţi sau detaşaţi emoţional de munca noastră şi de cei din jur, ducând la scăderea eficienţei sau calităţii muncii. Cronicizat, Burnout-ul duce la depresie, cu toate riscurile sale.

Din fericire, Burnout-ul are, faţă de depresie, un avantaj extraordinar: simpla oprire a stimulilor care au dus la burnout ne poate ajuta să ne refacem echilibrul.

Ajută foarte mult impunerea unor limite, cum ar fi limitarea telefoanelor de birou şi a mailurilor numai la orele de program, precum şi o viaţă echilibrată, cu suficient timp dedicat socializării, mişcării şi cât mai mult timp dedicat pasiunilor noastre.

Atunci când e asociat cu oboseala cronică, Burnout-ul se poate vindeca cu multă odihnă. Dar oboseala bună îşi are rolul ei în lupta împotriva burnout-ului, mai ales dacă acesta e cauzat mai degrabă de lipsa satisfacţiilor profesionale decât de extenuare.

Carl Gustav Jung spunea despre depresie că e ca o doamnă în negru pe care, dacă apare la uşa noastră, trebuie s-o invităm înăuntru, s-o tratăm ca pe un musafir şi să ascultăm ce are de spus.

Burnoutul e şi mai uşor de ascultat – trebuie doar să fim atenţi la uşile noastre şi ale celor de lângă noi, şi să-l descoperim la timp în aglomeraţia de mail-uri, task-uri, proiecte şi urgenţe profesionale şi personale care ni se îngrămădesc permanent la uşă.

Din fericire, dacă reuşim să conştientizăm la timp semnele burnout-ului şi ale epuizării emoţionale, ajutorul e mereu la îndemână: psihologi, terapeuţi, antrenori, prieteni, pasiuni şi propriul suflet, când ne luăm timp să-l ascultăm. Plus o mână de ajutor de la Sargenor!

Află mai multe pe site-ul Sargenor!