Cum să ne ferim de infecțiile din spital și un loc întunecat pentru tratamentul autismului

Medicul rezident neurochirurg Ciobotaru Georgian oferă un ghid în 10 pași pentru a ne feri de infecțiile din spital și explică de ce bacteriile „bune” ar putea deveni în curând o terapie eficientă contra autismului, depresiei sau anorexiei.
24.08.2021
Cum să ne ferim de infecțiile din spital și un loc întunecat pentru tratamentul autismului
Sursa foto: Shutterstock

Despre infecțiile din spital (sau nosocomiale) știm că există și că probabil nu vor dispărea niciodată. Dar la fel de bine știm că le putem preveni în mare măsură dacă adoptăm, pacienți și personal sanitar deopotrivă, o serie de reguli elementare de igienă.

În viața de zi cu zi ne spălăm pe mâini după folosirea toaletei și înainte de masă. Când suntem pacienți, frecvența acestui gest nu este suficientă.

Însă bacteriile, pe cât sunt de hulite, pe atât pot fi de benefice. Este cazul bacteriilor „bune”, care ar putea în curând să devină o terapie eficientă contra autismului, dar nu numai.

Dr. Ciobotaru Georgian, medic rezident neurochirurg, a detaliat pe pagina sa de Facebook un ghid în 10 pași pentru a ne feri de infecțiile din spital. De asemenea prezintă un studiu interesant privind beneficiile transferului de microbiotă în tratamentul autismului și al altor afecțiuni, precum obezitatea, anxietatea sau depresia.

Dr. Ciobotaru Georgian, sursa foto: Facebook

Relatăm, mai jos, postarea integrală a medicului rezident neurochirurg:

„Articolul care urmează cuprinde 2 capitole extrem de importante: ce pot face pacienții să prevină infecțiile din spital și cât de bune sau de rele sunt bacteriile, întrucât există din ce în ce mai multe studii care ne spun că ele de fapt ne pot ajuta în tratamentul unor boli precum autismul, depresia, anxietatea, anorexia etc.

10 reguli pentru a ne feri de infecțiile din spital

Să vedem, așadar, cum îi putem ajuta, ca pacienți, pe medici în lupta cu infecțiile:

1) Faceți dus înainte să ajungeți la spital, precum și în fiecare zi pe perioada spitalizării (ideal, dușul în spital să fie efectuat cu șampon de grad chirurgical).

Nu pot sublinia suficient cât de important este dușul zilnic! Dacă nu este vorba despre o urgență în care fiecare minut contează, nu acceptați sub nicio formă să intrați într-o operație fără să fi făcut duș pe tot corpul (cap, urechi, în spatele urechilor, zone intime, spate etc).

În cazul în care aveți deficite neurologice care vă îngreunează menținerea igienei, puteți ruga personalul auxiliar să vă ajute. Nu există niciun motiv pentru care să se renunțe la igiena personală!

2) Rezervele sau saloanele trebuie aerisite zilnic (chiar de mai multe ori pe zi în cazul în care există mai mulți bolnavi sau dacă persoanele rămân mai mult timp în salon), iar aici nu există absolut nicio excepție!

Dacă aveți impresia că „vă trage curentul”, acoperiți-vă cu o pătură cât timp se aerisește camera! Împiedicarea aerisirii nu numai că este o lipsă extremă de politețe, ci este și foarte dăunătoare!

3) Spălați-vă pe mâini înainte de masă și după folosirea toaletei. Evitați să atingeți cu mâinile spălate clanța/ușa toaletei. Puteți folosi pentru aceasta un șervețel pe care îl aruncați ulterior.

4) Rugați vizitatorii să se spele pe mâini și să folosească gelul igienizant la intrarea și ieșirea din salon.

5) Rugați-vă colegii de salon să respecte igiena în cazul în care observați comportamente deficitare.

6) Rugați personalul medical să se spele pe mâini înainte să atingă un pacient. Dacă sunt 5 pacienți în salon, este necesar să se spele pe mâini de minimum 5 ori sau măcar să folosească substanțe „dezinfectante” (nu întru în detalii în privința corectitudinii cuvântului pentru că ați înțeles ideea).

7) Păstrați-vă spațiul personal curat și în ordine. Solicitați zilnic schimbarea așternuturilor personale și faceți duș înainte să vă așezați pe ele.

8) Anunțați infirmiera/asistenta dacă există zone unde se poate insista în privința curățeniei. Sănătatea dumneavoastră este mai presus de orice.

9) Nu vă atingeți plaga/branulele/cateterele/sondele/drenajele sau orice alt dispozitiv care vine în contact cu mediul intern al corpului dumneavoastră fără să vă fi spălat pe mâini în prealabil (uneori sunt necesare mănuși nesterile iar alteori mănușile sterile sunt obligatorii).

10) În cazul purtătorilor de scutec, cred că este inutil să spun cât de important este ca acesta să fie schimbat frecvent iar pielea să fie verificată din punctul de vedere al integrității (să nu fie roșie sau lezată, să nu existe escare), iar în cazul în care un tratament local (creme, unguente) este necesar, acesta să fie aplicat fără întârziere.

Microbiomul intestinal în tratamentul autismului

Trebuie să înțelegem însă că nu toate bacteriile sunt dăunătoare. În mod normal avem aproape 2 kilograme de bacterii pe, respectiv în noi (piele și tract intestinal).

Toate aceste bacterii „bune” creează un strat foarte subțire care luptă pentru aceeași cantitate de mâncare. În momentul în care bacteriile „rele” încearcă să se așeze, ele trebuie să intre în competiție cu cele „bune”, fiind astfel de multe ori împiedicate să se dezvolte.

Mai mult, există studii din ce în ce mai ample despre importanța bacteriilor intestinale (microbiomului intestinal) în ce privește obezitatea, anxietatea, depresia, autismul etc.

Există spre exemplu teorii conform cărora persoanele anorexice (vorbim de persoane extrem de slabe care nu reușesc să ia în greutate deși își doresc asta și consumă cantități impresionante de mâncare) au bacterii intestinale care consumă alimentele înainte să ajungă să fie absorbite de intestin.

Astfel, de câțiva ani se practică transferuri de astfel de bacterii (se obțin cel mai ușor din materiile fecale ale unei persoane sănătoase, oricât de scârbos ar părea, și se administrează după filtrare prin intermediul unui tub care ajunge direct în intestinul primitorului) cu rezultate mulțumitoare, iar cercetarea în acest domeniu se extinde și în sfera neurologică, nu doar a nutriției.

Spre exemplu, există un studiu asupra transferului de microbiotă în autism (https://www.nature.com/articles/s41598-019-42183-0l) care spune așa:

La începutul studiului, 83% dintre participanți erau încadrați ca tulburare severă de spectru autist conform scalei CARS. La 2 ani de follow-up (de urmărire), doar 17% dintre ei mai erau încadrați ca tulburare severă, 39% ca tulburare moderată, iar 44% nu mai îndeplineau criteriile de autism.

Articolul a fost publicat în anul 2019 în revista Nature, aceasta fiind una dintre publicațiile de renume din zona cercetării științifice.

Nu cunosc dacă în România se efectuează astfel de terapii, fie ele și numai în cadrul unor studii clinice, însă voi citi cu interes comentariile și voi aprofunda problema în cazul în care cineva dă detalii.

Dacă vreți să dați o mână de ajutor, e suficient să distribuiți știrea, în speranța că ajunge la cât mai mulți pacienți. Cine știe? Poate chiar salvați o viață!”

Recomandare video
Cârnați la grătar cu legume și porumb copt