Primul ajutor în caz de fracturi – un chirurg ortoped îţi spune ce să faci

Primul ajutor în caz de fracturi – un chirurg ortoped îţi spune ce să faci
Primul ajutor în caz de fracturi - un chirurg ortoped Dr. Tarek Nazer îţi spune ce să faci, foto arhiva

Fractura reprezintă pierderea continuităţii parţiale sau complete a osului afectat. Fracturile pot fi simple fără deplasare sau complexe cu deplasare în care osul este deformat. Dr. Tarek Nazer, chirurg Ortopedie Traumatologie, specializat în Medicină sportivă şi biomecanica genunchiului, Preşedintele Asociaţiei Europene de Artroscopie şi Chirurgie minim invazivă, explică ce simptome are o fractură, câte tipuri de fracturi există, ce măsuri de prim ajutor se impun şi ce tratament există.

Care sunt tipurile de fracturi?

Fracturile pot fi împărţite în:

  • Fracturi închise, unde pielea este intactă, sau fracturi deschise unde pielea este afectată, iar osul comunică cu mediu extern în mod direct;
  • Fracturi simple, unde osul s-a rupt într-un singur loc, cu sau fără deplasarea acestuia
  • Fractură de lemn verde, care apare la copii, unde osul nu este rupt, ci doar îşi schimbă forma datorită elasticităţii acestuia care permite acest lucru pentru a preveni o eventuală fractură.

Fracturi – semne şi simptome

Există semne clinice de probabilitate şi altele de certitudine ale unei fracturi. Cele de probabilitate sunt:

  • Durerea locală;
  • Apariţia echimozelor;
  • Hematom local;
  • Edemul local

Cele de certitudine sunt:

  • Deformarea regiunii afectate în formă neanatomică;
  • Scurtarea regiunii în cazul membrelor;
  • Netransmiterea mişcărilor normale de-a lungul regiunii afectate;
  • Crepitaţiile osoase (n.r. vibraţiile simţite prin palpare atunci când se freacă două oase)

 
Cum se acordă primul ajutor în caz de fracturi?

În momentul în care o persoană suferă un traumatism şi este conştientă, dar bănuim că ar putea avea o fractură este de preferat să încercăm să nu o mişcăm din poziţia în care se află, deoarece riscăm să deplasăm fractură şi să îl afectăm mai rău.
Este indicat să sunăm la Serviciul de Ambulanţă şi să ne asigurăm că persoana accidentată este stabilă hemodinamic.

Imobilizarea fracturilor – cum se realizează corect

Dacă ne aflăm într-o zonă în care nu putem beneficia de serviciile de ambulanţă şi dorim să transportăm persoană respectivă la cel mai apropiat spital, trebuie să imobilizam partea afectată cu o atelă şi o faşă elastică fără să încercăm să reparăm deformitatea. De preferat este să cuprindem două articulaţii, cea de deasupra şi de sub partea afectată, în imobilizare pentru a asigura o mişcare în siguranţă a membrului respectiv. 
De asemenea, este important să ne asigurăm că nu există o sursă de sângerare vizibilă. În cazul în care observăm o rană care sângerează trebuie să aplicăm o presiune locală cu un pansament sau un garou deasupra zonei afectate la 10 cm dacă este de sursă aterială cu sânge de culoare deschisă sau dedesubt dacă sursa este venoasă. Şi o eşarfă sau un fular pot fi utile în această situaţie!
Dacă avem o suspiciune de fractură la nivelul bazinului şi a coloanei vertebrale, imobilzarea se face cu atenţie foarte mare pe o suprafaţă dură. Pacientul trebuie legat în poziţie fixă pentru transport,  iar aceaste manevre este de preferat să fie efectuate doar de către echipa de salvare, care va folosi targa specială şi va apela la protocoale de siguranţă.

Etapele vindecării unei fracturi

În momentul în care se fracturează osul, imediat apare o sângerare în zona fracturii. Acest sânge se coagulează formând un hematom care conţine o reţea de proteine acumulându-se în jurul fracturii şi umplând golul creat de aceasta.
Sistemul imunitar are o acţiune importantă, în orchestrarea inflamaţiei, care este o parte esenţială a vindecării. Celulele stem din ţesuturile din jur, din măduva osoasă şi din sânge răspund apelului sistemului imunitar şi migrează la fractură. Aceste celule lucrează pe două căi diferite care permit osului să se vindece: formarea osoasă şi formarea cartilajelor.
Un os moale începe să crească la marginile fracturii, iar acest căluş moale se întăreşte în timp (între 4-12 săptămâni). Acest lucru depinde de vârsta pacientului şi mărimea osului care a suferit fractura, dar şi de complexitatea acesteia. Abia, mai apoi acest căluş de care spuneam devine dur şi rezistent.

Dr. Tarek Nazer, chirurg Ortopedie Traumatologie, specializat în Medicină sportivă şi biomecanica genunchiului, Preşedintele Asociaţiei Europene de Artroscopie şi Chirurgie minim invazivă

dr Tarek Nazer