Ce pericole se pot ascunde sub o plombă veche

O plombă veche pare, la prima vedere, o problemă rezolvată. A fost pusă cândva, nu deranjează, nu doare, deci totul este în regulă. În realitate însă, sub o restaurare aparent intactă se pot dezvolta procese ascunse, lente, dar periculoase pentru sănătatea dintelui. Caria recurentă, infiltrațiile marginale, degradarea materialului sau chiar schimbările din comportamentul pacientului pot transforma o plombă veche într-o sursă de risc. Medicul stomatolog Sorina Stroe, asistent universitar doctor, explică pe înțelesul pacienților ce se poate ascunde sub o plombă, ce semne nu trebuie ignorate și ce putem face pentru a preveni complicațiile.

Caria secundară

Chiar dacă o plombă a fost realizată corect acum mulți ani, bacteriile pot pătrunde în timp prin microfisuri invizibile ochiului liber. Ele încep să atace din nou dentina, iar caria se poate dezvolta lent, fără durere, până ajunge aproape de nerv.

„Pacienții au impresia că un dinte plombat este ‘sigilat’ permanent, dar realitatea este că orice restaurare are o durată de viață. În timp, la contactul dintre material și structura dentară pot apărea micro-infiltrații. Acestea permit bacteriilor să reia procesul de distrugere, iar pacientul deseori nu simte nimic. De aceea, spun mereu că o plombă veche trebuie tratată ca o zonă care necesită atenție. Ea nu este în mod cert problematică, dar are potențialul de a deveni așa”, declară medicul stomatolog Sorina Stroe.

Recomandări

Ai o umflătură pe cerul gurii? Când poate fi vorba de un abces sau o infecție

(P) Profilaxia dentară, cel mai important pas pentru sănătatea dinților

Margini de plombă compromise

O plombă „îmbătrânește”, se erodează sau se fisurează odată cu trecerea anilor. Marginea devine vulnerabilă și permite acumularea de placă și bacterii.

„Integritatea marginală a unei plombe este esențială. Atunci când marginile sunt rupte, poroase sau colorate, riscul de carie crește semnificativ. Chiar dacă pacientul nu vede mare lucru, noi, la examenul clinic și radiologic, identificăm adesea umbre sugestive pentru infiltrații sau carie recurentă”, adaugă Dr. Sorina Stroe.

Citește și: De ce doare o măsea plombată. Semnele că trebuie să mergi urgent la dentist

Materialul plombei

Materialele folosite în stomatologie au evoluat, iar plombele vechi realizate din amalgam sau compozite mai puțin performante pot suferi modificări cu timpul. Ele se pot contracta, dilata, fisura sau pot deveni casante.

„Durabilitatea materialului este un element-cheie. Unele materiale își pierd proprietățile în timp, permițând apariția microfisurilor. În plus, comportamentul materialului diferă de cel al dintelui: se dilată și se contractă în alt ritm, ceea ce produce tensiuni. De aceea, pacienților le recomand să știe ce tip de restaurare au și să o reevalueze periodic. O plombă nu este un element static; ea lucrează în timp, iar noi trebuie să ținem cont de asta”, spune medicul stomatolog Sorina Stroe.

Factori care accelerează deteriorarea unei plombe

Chiar și o plombă realizată impecabil poate fi afectată de factorii externi: igiena deficitară, consumul frecvent de zahăr și acizi sau bruxismul.

„Pacienții nu conștientizează mereu că dieta și obiceiurile influențează direct longevitatea unei plombe. Zahărul, băuturile acide, periajul insuficient sau scrâșnitul dinților slăbesc structura restaurării și a dintelui. Plomba nu poate compensa lipsa igienei orale sau obiceiurile nocive. Ea este doar o parte dintr-un sistem care are nevoie de echilibru și monitorizare”, explică Dr. Sorina Stroe.

Semne și simptome pe care nu trebuie să le ignori

Uneori, o plombă veche începe să dea semne discrete. Alteori, nu apare niciun simptom și doar radiografia poate dezvălui problemele.

Semne de alarmă:

• sensibilitate la rece, cald sau dulce;
• durere spontană;
• colorație la marginea plombei;
• senzația că „nu mai muști bine”;
• modificări de formă, aspere sau fisuri.

„Cele mai multe probleme sub o plombă veche nu dau semne. Pacientul nu simte nimic până când procesul este avansat, de aceea insist mereu pe controale periodice și radiografii orientative. Prevenția este infinit mai simplă, mai rapidă și mai puțin costisitoare decât tratamentele complexe necesare când lucrurile sunt lăsate să evolueze”, declară medicul stomatolog Sorina Stroe.

Ce putem face?

O plombă veche nu trebuie înlocuită automat, dar trebuie evaluată periodic. În funcție de constatările medicului, soluțiile pot fi simple sau mai complexe.

Plan recomandat:

• verificarea plombei la fiecare control stomatologic;
• investigații imagistice (radiografie) când medicul consideră necesar;
• refacerea plombei dacă există infiltrații sau carie;
• tratamente de restaurare mai complexe (onlay, coroană) dacă distrucția este mare;
• igienă orală riguroasă și utilizarea dușului bucal și a periuțelor interdentare;
• limitarea zahărului și a băuturilor acide;
• atentă monitorizare a senzațiilor noi sau neobișnuite la mușcare.

„Recomand pacienților ca, odată ce o plombă trece de 5-10 ani, să o monitorizăm anual. Nu înseamnă că trebuie schimbată, ci doar verificată constant. Ideal ar fi să intervenim înainte ca problema să devină gravă. Cu cât descoperim mai devreme o infiltrare, cu atât tratamentul este mai simplu, mai conservator și mai accesibil. Pacienții trebuie să înțeleagă că stomatologia modernă înseamnă colaborare între medic și pacient. Prevenția este întotdeauna cea mai bună alegere”, încheie Dr. Sorina Stroe.

Foto: shutterstock