Într-o societate care glorifică adesea ideea de „mamă-eroină”, actrița Laura Cosoi aduce o doză rară de sinceritate în discursul public despre feminitate, echilibru și identitatea femeii după naștere. În cel mai recent episod al podcastului „E vremea mea”, Laura Cosoi a vorbit deschis despre presiunea sacrificiului impusă mamelor, despre nevoia de ajutor și despre importanța menținerii propriei autonomii emoționale.
Mesajul principal transmis de Laura Cosoi este clar: femeile nu trebuie să fie perfecte, ci autentice și conștiente de propriile limite.
„Toate avem sentimentul că l-am adus pe Iisus pe lume… Crezi că știi cel mai bine, că faci cel mai bine, că nu ai nevoie de ajutor. Avem nevoie de ajutor! Avem nevoie să plângem, să râdem, să ne țină cineva copilul”, a declarat actrița, subliniind că vulnerabilitatea nu este o slăbiciune, ci o condiție a echilibrului psihic.
Această perspectivă se opune frontal ideii tradiționale conform căreia mama trebuie să se anuleze pe sine pentru binele familiei. Laura Cosoi pledează, în schimb, pentru o formă matură de responsabilitate: grija față de sine ca premisă a grijii față de ceilalți.
Poate cea mai controversată afirmație a sa vizează concediul de maternitate. În opinia actriței, izolarea de mediul social și profesional pentru o perioadă îndelungată poate deveni un risc pentru identitatea femeii.
„După doi ani, multe mame nu se mai regăsesc nicăieri”, avertizează ea, recunoscând că și-a trăit propriul sentiment de singurătate în acea perioadă.
Afirmația ridică o problemă reală, dar adesea ignorată: tranziția dificilă dintre maternitate și redescoperirea sinelui. Deși societatea promovează concediul prelungit ca o protecție, puțini discută despre impactul psihologic al izolării sau despre reintegrarea profesională dificilă a femeilor care au stat departe de carieră.
În același dialog, Laura Cosoi a vorbit fără ocol despre granițele pe care le trasează în viața de zi cu zi, un gest rar într-o cultură în care „mamele bune” sunt adesea evaluate prin prisma renunțărilor, în special la propria persoană.
„Trebuie să mănânc prima, dacă mi-e foame! Nu copiii sau nu știu cine! Stăm toți la masă, dar eu trebuie să mănânc înainte ca să pot să gestionez copiii, să am răbdare să le dau să mănânce. Nevoile mele sunt cel puțin la fel de importante ca ale copiilor mei”, spune actrița, explicând că stabilitatea emoțională a unei mame depinde de satisfacerea propriilor nevoi de bază.
Totodată, ea consideră somnul o prioritate: „În patul meu nu îmi doresc copii. Dacă nu dorm, nu mai funcționează nimic”.
Această abordare, deși poate părea radicală pentru unii, se aliniază unei tendințe mai largi în discursul psihologic contemporan: redefinirea granițelor personale ca formă de sănătate mintală, nu de egoism.
Laura Cosoi a vorbit și despre influența mamei sale, care i-a insuflat importanța respectului de sine și a feminității asumate: „Să nu fac eu ceva ce pot plăti pe altcineva să facă. Să îmi fac timp pentru mine”.
Declarațiile Laurei Cosoi sunt, fără îndoială, incomode pentru o parte a publicului, dar tocmai prin această onestitate ele generează o dezbatere necesară. Într-un climat social în care maternitatea este adesea idealizată până la negarea realităților ei, vocea actriței oferă o contrapondere: una care invită la reflecție, la echilibru și la reevaluarea mitului femeii „care le face pe toate”.
În cele din urmă, mesajul său este unul simplu, dar profund: o mamă echilibrată și conștientă de propriile nevoi nu este mai puțin iubitoare, ci mai puternică.