Educația sexuală în școli: punctul de vedere al Asociației Psihologilor din România

Educația sexuală în școli, arată studiile, este în beneficiul tinerilor, ajutându-i să nu cadă pradă agresiunilor sexuale.
18.08.2021
Educația sexuală în școli: punctul de vedere al Asociației Psihologilor din România

În contextul în care în Occident sunt nenumărate studii care dovedesc importanța educației sexuale în școli – atât pentru reducerea abuzului sexual împotriva copiilor, dar și pentru a-i educa să aibă o viață sexuală sănătoasă și împlinită – în România sunt voci care se împotrivesc introducerii acesteia în școli aducând fie argumente religioase, fie unele de genul că acest lucru va crește comportamentul sexual al minorilor sau violența sexuală. Ori, dimpotrivă, cercetătorii spun că educația sexuală timpurie nu face acest lucru. Asociația Psihologilor din România a venit cu un comunicat care se aliază cu cercetările internaționale: educația sexuală ar trebui introdusă în școli în beneficiul copiilor noștri.

 

Literatura internațională abundă de studii ce demonstrează foarte clar că educația sexuală joacă un rol vital în sănătatea și bunăstarea sexuală a tinerilor. La începutul anului a fost publicat în Jurnalul Sănătății Adolescentului din SUA un articol complex: Trei decenii de cercetare: cazul educației sexuale cuprinzătoare. Iar rezultatele a treizeci de ani de studii confirmă importanța acestui tip de educație în școli, demonstrând că educația sexuală duce la aprecierea diversității sexuale, întâlnirile și prevenirea violenței în partenerii intimi, dezvoltarea relațiilor sănătoase, prevenirea abuzului sexual asupra copiilor, îmbunătățirea învățării sociale / emoționale. Dovezi substanțiale susțin importanța educației sexuale timpurii ( începând cu școala elementară) și de durată, precum și educația incluzivă LGBTQ în programa școlară.

În acord cu ghidurile internaționale, Asociația Psihologilor din România înțelege “educația sexuală ca fiind un proces de predare și învățare incremental, bazat pe dovezi științifice, adaptat la vârsta și la nivelul de dezvoltare cognitivă și afectivă a copiilor. Acest tip de educație are la bază respectarea drepturilor fundamentale ale omului, întrucât promovează accesul copiilor și adolescenților la informații relevante legate de sănătate, siguranță, protecție și nediscriminare.”

În comunicatul de pe 17 august, APR spune că educația sexuală are legătură nu doar sexualitatea, ci și cu: dezvoltarea corpului uman, caracteristicile bio-psiho-sociale ale pubertății, relațiile sănătoase și comunicarea eficientă, valori și drepturi umane, consimțământ și siguranță, imaginea corporală, non-discriminare și respectul pentru diversitate.

În baza cercetărilor empirice publicate în jurnalele științifice de specialitate, analizate inclusiv în ghidurile internaționale de referință, specialiștii Asociației Psihologilor din România concluzionează că educația sexuală în școli:

  • nu crește activitatea sexuală și nici comportamentele sexuale riscante, ba chiar contribuie la amânarea începerii vieții sexuale și la responsabilizare;
  • nu crește rata de infectare cu boli cu transmitere sexuală;
  • reduce frecvența sarcinilor nedorite;
  • crește frecvența utilizării mijloacelor contraceptive;
  • dezvoltă cunoștințele copiilor, adolescenților și tinerilor despre sexualitate, relații, emoții și sănătate;
  • este mai eficientă decât programele care promovează abstinența;
  • în timp, poate reduce rata violenței de gen și contribuie la reducerea ratei de abuz sexual.

 

Specialiștii din cadrul Asociației Psihologilor din România au venit și cu două precizări extrem de importante cu privire la relațiile cu persoanele de același sex și la masturbare.

În ceea ce privește relațiile cu persoanele de același sex, APR consideră că acestea nu reprezintă o boală sau o tulburare mintală. “Consensul științific internațional, reflectat atât prin manualele de diagnoză, cât și prin pozițiile asociațiilor internaționale de psihologie, este că atracția sexuală față de persoane de același sex nu reprezintă o boală sau o tulburare mintală. O tulburare mintală, prin definiție (conform DSM-5 și ICD-11), constă într-o serie de modificări care produc în sine suferință ori afectarea funcționării în viața de zi cu zi (calitatea vieții, relațiile sociale și/sau performanța academică ori la locul de muncă), ceea ce nu se întâmplă în cazul persoanelor atrase de același sex, decât în măsura în care sunt hărțuite, umilite, sau discriminate.”

Iar în cazul masturbării, specialiștii țin să precizeze că aceasta este o manifestare obișnuită atât la adulți, cât și la copii. “Comportamentele de auto-stimulare (masturbarea) sunt obișnuite și apar natural în dezvoltarea copilului, încă de la vârste timpurii, din etapa de explorare. În sine, acestea nu sunt periculoase și nu conduc la dezvoltarea unor tulburări pe termen lung. Dimpotrivă, se pare că pedepsirea acestor comportamente, înjosirea/umilirea copilului și rușinea asociată cu pedeapsa pot conduce, mai degrabă, la probleme în dezvoltarea acestuia. Este recomandată o atitudine deschisă, normalizatoare din partea părintelui, completată de instrucțiuni comportamentale cu privire la momentele și situațiile în care aceste comportamente sunt adecvate (de ex., nu într-un cadru social).”

La final, specialiștii Asociației Române a Psihologilor concluzionează că că accesul copiilor la informații relevante privind sexualitatea umană, adaptate pentru specificul vârstei, promovează pe termen scurt, mediu și lung sănătatea fizică și mentală a copiilor și a adolescenților. Educația sexuală în școli constituie un factor de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală, a sarcinilor nedorite, precum și împotriva formelor de abuz sexual și a violenței bazate pe gen.

Când o mamă nu poate alăpta?
Când o mamă nu poate alăpta?
Cel mai nou articol Video:
Dr. Cristina Tănase Damian: despre prezența tatălui la naștere