Doru Căstăian, profesor: „Şcoala nu este doar locul în care pierzi nişte ani în aşteptarea unor examene”

Profesorul Doru Căstăian propune trei soluţii pentru reformarea sistemului educaţional românesc.
02.07.2020 |
Doru Căstăian, profesor: „Şcoala nu este doar locul în care pierzi nişte ani în aşteptarea unor examene”

Doru Căstăian, profesor de filosofie şi ştiinţe socio-umane la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” din Galaţi, a postat recent pe o reţea de socializare un mesaj dedicat atât profesorilor, cât şi elevilor. El afirmă că un profesor bun este acela care îşi stăpâneşte rezonabil materia, dar rămâne curios, viu din punct de vedere intelectual, dispus să afle mereu lucruri noi. Iar elevul, în opinia sa, ar trebui să îşi dorească să înveţe ceva alături de profesorul său, să aibă încredere în el şi să fie dispus la efort şi perseverenţă. 

Mesajul profesorului Căstăian vine la scurt timp după publicarea unui clip video al vloggerului Selly (Andrei Şelaru), intitulat „Am picat Bacu”, care a strâns peste 1 milion de vizualizări în doar două zile. În ciuda titlului înşelător, Selly a obţinut note foarte bune la examenul de Bacalaureat: 9,50 la Limba Română, 9,60 la Matematică şi 9,70 la Biologie.

În acest video, Selly face o radiografie extrem de precisă a sistemului de educaţie românesc şi descrie cu lux de amănunte programa educaţională stufoasă, dar deloc utilă generaţiei actuale, mai conectată decât oricând la realităţile societăţii contemporane.

Mesajul integral al profesorului Doru Căstăian

„Dacă ar trebui să răspund la întrebarea ce anume face un act educaţional să aibă succes, n-aş avea nici o ezitare: atunci când un profesor bun şi cu chef de treabă întâlneşte un elev dispus să înveţe se întâmplă în general lucruri foarte bune.

Prin profesor bun înţeleg un profesor care îşi stăpâneşte rezonabil materia, dar rămâne curios, viu din punct de vedere intelectual, dispus să afle mereu lucruri noi şi să-şi chestioneze permanent convingerile.

El ar trebui să cunoască mulţumitor pedagogie, cât să înţeleagă şi să controleze – atât cât se poate – procesele pedagogice pe care le declanşează. Ar trebui să fie un ins moral. Ar trebui să aibă o cultură profundă şi un simţ adânc al omenescului. Ar trebui să fie inteligent şi cu un pronunţat simţ al situaţiilor şi nuanţelor. Şi, nu în ultimul rând, ar trebui să aibă mult umor.

De partea cealaltă, elevul ar trebui să aibă iniţial doar chef de carte, să îşi dorească să înveţe ceva alături de profesorul său, să aibă încredere în el (chiar dacă nu necondiţionată) şi să fie dispus la efort şi perseverenţă.

Aparent paradoxal, profesorul încremenit în proiect (presupunând că a avut vreodată vreunul) şi tânărul plictisit, deloc dispus să-şi piardă timpul cu prostii inutile precum Riga Crypto, nu sunt deloc două caractere opuse, care se înfruntă. Sunt parte a aceleiaşi probleme, cea care duce finalmente la comentariile memorate (nimic altceva decât nişte short cuts şi o formă de impostură) şi la sinistra papagaliceală denunţată de toată lumea.

Profesorul slab pregătit pedagogic şi ştiinţific există, fără doar şi poate, iar el poate adesea să îşi înstrăineze elevii care ar fi fost iniţial dispuşi să înveţe. Să faci asta unui elev este fără îndoială o crimă pedagogică, ar trebui probabil să fie înţeleasă ca malpraxis şi să nu rămână fără repercusiuni.

Dar elevul care îşi justifică lenea şi dezinteresul printr-un scuipat pauşal către întreaga şcoală românească există şi el. Aşa cum există şi elevul care învaţă numai pentru examene lucruri pe care le uită instantaneu, fără să-i treacă măcar o clipă prin cap că ar putea învăţa pentru sine (probabil că o parte dintre cei care se tem de microcipare prin 5G au reuşit la Bac să construiască în limbaj formal conversa obversei subalternei unei universale).

Nu în ultimul rând, există şi părinţii (dar şi profesorii, elevii etc.) indignaţi că le baţi copiii la cap cu obiecte precum Educaţia civică în clasa a VIII-a când ei au (vae nobis!) evaluare naţională.

Eu cred că şcoala românească va deveni substanţial mai bună atunci când se vor întâmpla, de preferinţă simultan, trei lucruri:

1) o reformă internă a sistemului care să nu mai permită atâtor profesori slabi să rămână la catedră pe viaţă, fără riscuri majore;

2) atunci când succesul şcolar va deveni un predictor puternic al succesului economic şi social;

3) atunci când vom avea mutaţii semnificative la nivelul mentalităţilor şi fiecare va înţelege că şcoala e un loc în care să înveţi şi să te formezi, nu doar locul în care pierzi nişte ani în aşteptarea unor examene care să îţi permită să intri într-o altă şcoală în care să pierzi alti ani şi nici tipul de rezervaţie dedicată olimpicilor şi hipercompetitivilor.