5 comportamente dificile ale copilului și nevoile ascunse din spatele lor

Comportamentele provocatoare ale copiilor nu apar „din senin”. De cele mai multe ori, ele ascund nevoi emoționale, senzoriale sau relaționale neîmplinite.

Iată 5 dintre cele mai frecvente comportamente și ce încearcă, de fapt, copilul să comunice prin ele:

1. Mușcă sau lovește

Ce înseamnă:

Copilul este copleșit de emoții pe care nu le poate exprima verbal (frustrare, furie, frică). Lipsa autocontrolului este normală la vârste mici – nu are încă abilitatea de a gestiona tensiunea altfel.

Recomandări

Ce fel de mamă ești, în funcție de luna în care te-ai născut

Pregătirea pentru grădiniță a copiilor

Ce poți face:

Rămâi calm. Oferă-i alternative: „Văd că ești furios. Nu lovim, dar poți strânge perna tare.” Ajută-l să-și numească emoțiile și validează-le: „E OK să fii supărat, sunt aici cu tine.”

2. Este foarte gălăgios sau țipă mult

Ce înseamnă:

Are o nevoie crescută de conectare, atenție sau stimulare senzorială. Uneori țipă pentru a se simți văzut, alteori pentru că e obosit, suprastimulat sau frustrat.

Ce poți face:

Oferă-i atenție autentică (5-10 minute de joc liber în care îl urmezi), dar și spațiu să se liniștească dacă pare copleșit. Creează rutine clare și un mediu previzibil.

3. Se cațără peste tot

Ce înseamnă:

Copilul are nevoie de mișcare, explorare și stimulare senzorială. Este o manifestare a nevoii de a-și înțelege corpul, de a testa limitele și a se simți în control.

Ce poți face:

Asigură-i spații sigure pentru cățărat, tras, împins, alergat. Poți crea chiar „zone de joacă” în casă cu perne, saltele sau mobilier solid. Include activități fizice regulate în rutina zilnică.

4. Spune „NU” oricărei cerințe

Ce înseamnă:

Are nevoie de autonomie și control. Refuzul este modul lui de a-și afirma identitatea și a se simți stăpân pe propriile alegeri, mai ales între 2-6 ani.

Ce poți face:

Oferă alegeri limitate: „Vrei să te speli pe dinți înainte sau după ce te schimbi în pijama?” Evită luptele de putere și păstrează un ton calm. Empatizează: „E greu când nu vrei să faci ceva. Hai să vedem cum facem împreună.

5. Își roade unghiile sau se joacă obsesiv cu un obiect

Ce înseamnă:

Este o strategie de autoreglare. Copilul se simte anxios, nesigur sau suprastimulat și are nevoie de un mecanism care să-l ajute să se calmeze.

Ce poți face:

Observă în ce contexte apare comportamentul. Oferă alternative de liniștire: mingi antistres, plastilină, respirație ghidată. Creează un mediu predictibil și încurajator.

FOTO: Shutterstock