Tradiții și obiceiuri de Dragobete: ce este „zăpada zânelor”, apa cu care fetele se spălau pe față să fie iubite

Sărbătoarea de Dragobete, celebrată pe 24 februarie, a fost în tradiția românească mai mult decât o zi dedicată iubirii. În spațiul rural, ea marca un moment de reînnoire simbolică, în care natura, sentimentele și destinul erau percepute ca fiind profund interconectate. Dincolo de imaginea contemporană, această zi era încărcată de ritualuri și credințe ce reflectă o lume în care magia și realitatea coexistau firesc.

„Zăpada zânelor”: obiceiul cu apă magică

Unul dintre cele mai fascinante obiceiuri era legat de așa-numita „zăpadă a zânelor”. Fetele tinere, necăsătorite, adunau peticele de zăpadă rămase prin locuri umbrite, considerând că aceasta s-ar fi născut din surâsul ființelor supranaturale. Odată topită, apa era păstrată cu grijă și folosită în descântece de dragoste sau ritualuri de înfrumusețare. Se credea că spălarea chipului cu această apă conferă farmec aparte, sporind atractivitatea și șansele de a atrage iubirea dorită. Gestul nu era unul pur estetic, ci avea o puternică încărcătură simbolică: frumusețea nu era doar un atribut fizic, ci un dar cu origini mistice.

Citește și: Singură de Dragobete? Ce te ține pe loc să îți găsești dragostea

Recomandări

Ce înseamnă când îți apare orez în vis?

De ce farfuriile au un mic cerc pe spate? Secretul util al unui detaliu banal

Întâlnirea cu băieții de Dragobete

Dragobetele nu trebuia să treacă fără ca fetele să întâlnească un tânăr. Absența unei astfel de interacțiuni era interpretată ca un semn rău pentru viața sentimentală din anul ce urma. Contactul, fie și simbolic, cu un reprezentant al sexului opus era perceput ca o deschidere către iubire și noroc. În unele sate, tradiția mergea chiar mai departe: se spunea că dacă o fată atingea un bărbat provenit dintr-o localitate învecinată, avea să fie iubitoare și iubită tot anul. Astfel de credințe indică importanța comunității și a alianțelor dintre sate, dar și rolul simbolic al gesturilor aparent simple.

Rădăcina de spânz

Dragobetele era asociat nu doar cu iubirea, ci și cu practici legate de sănătate. În anumite zone izolate ale României, oamenii scoteau din pământ rădăcini de spânz, plantă considerată cu proprietăți tămăduitoare. Acestea erau folosite ulterior în tratarea unor boli, conform rețetelor transmise din generație în generație.

Foto: shutterstock