Imaginea lui Moș Crăciun, binecunoscutul bătrân vesel care umple casele cu daruri în noaptea de Ajun, pare astăzi atât de stabilă încât ai putea crede că a existat dintotdeauna. Robust, blând, cu barba albă bogată, îmbrăcat într-un costum roșu cu blană albă și încălțat cu cizme negre, Moșul modern e un personaj atât de prezent în cultura noastră, încât puțini își mai pun întrebarea: cum a ajuns să arate așa? Răspunsul este o călătorie fascinantă prin secole de tradiții, reinterpretări artistice și chiar analize științifice moderne.
Pentru majoritatea oamenilor, Moș Crăciun este ușor de recunoscut:
Această reprezentare este însă rezultatul unei evoluții de câteva sute de ani.
La origini se află Sfântul Nicolae din Myra, episcop al secolului al IV-lea, cunoscut pentru generozitatea sa neobișnuită. Acest personaj istoric nu avea nimic din „aerul pufos” al lui Moș Crăciun. Era un cleric sobru, venerat pentru acte discrete de caritate, precum tradiția de a lăsa monede copiilor sau sprijinul acordat fetelor sărace.
În cultura olandeză, Sfântul Nicolae a devenit Sinterklaas, un personaj ce călătorea deasupra caselor, era însoțit de ajutoare și cobora pe coș pentru a oferi cadouri copiilor cuminți. Multe trăsături ale acestuia, de la darurile ascunse până la evaluarea comportamentului copiilor, au supraviețuit direct în Moșul contemporan.
Citește și: Nu le faceți copiilor prea multe cadouri de Moș Crăciun! Avertismentul psihologului
Odată ajuns în America prin intermediul coloniștilor olandezi, Sinterklaas a început să se transforme. În primele decenii ale secolului al XIX-lea, autori și artiști precum Washington Irving sau Clement Clarke Moore i-au adăugat trăsături noi. Poemul lui Moore, „A Visit from St. Nicholas“ (1822), a devenit esențial: aici apare Moșul vesel, mic, agil, coborând pe coș și conducând o sanie trasă de reni, cu o listă de nume și un sac plin de daruri.
Această versiune începea deja să se îndepărteze de figura solemnă a episcopului. Moșul literar era mai degrabă un „elf zglobiu”, cu o energie inepuizabilă.
Adevărata consolidare grafică a lui Moș Crăciun s-a produs în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Caricaturistul american Thomas Nast, publicat în Harper’s Weekly, a standardizat o mare parte din elementele pe care le asociem astăzi cu Moșul:
Totuși, Nast nu i-a atribuit mereu costumul roșu; în multe reprezentări, Moșul apărea în verde, albastru sau galben.
Este un mit că Moș Crăciun ar fi fost „creat” de Coca-Cola. Nu este adevărat. Însă este cert că, în anii 1930-1940, ilustrațiile realizate de Haddon Sundblom pentru companie au avut un impact decisiv: Moșul jovial, plin de viață, cu costumul roșu aprins, avea să devină modelul standard la nivel global. Această versiune, caldă și foarte umanizată, a fost preluată de cultura populară în întregime.
Interesant este că tehnologia modernă a încercat să reconstituie chipul real al Sfântului Nicolae. Folosind date din craniul atribuit episcopului, cercetătorii au obținut un portret 3D foarte diferit de Moșul modern:
Reconstrucția confirmă că bărbatul istoric avea un aspect impunător, chiar sever, ceea ce contrastează cu versiunea jovială promovată astăzi.
Mai mult decât un personaj cu o identitate fixă, Moș Crăciun este un simbol cultural. El reprezintă:
Indiferent dacă îl vedem ca pe un bătrân voios în costum roșu sau ca pe episcopul sever din Myra, Moș Crăciun rămâne una dintre cele mai fascinante figuri ale lumii occidentale, un amestec unic de istorie, credință și creativitate umană.
Foto: shutterstock
Surse: