Mulți iubitori de pisici se întreabă dacă motănelul sau pisicuța îi percep ca pe un părinte, sau doar ca pe cineva care oferă hrană și adăpost. Deși pisicile nu gândesc exact ca oamenii, comportamentul lor sugerează un atașament emoțional profund față de îngrijitorii lor umani — unul similar cu legătura dintre un pui de pisică și mama sa.
Pisicile nu te „înțeleg” ca pe un părinte în sensul uman al cuvântului, dar îți pot recunoaște rolul de protejator, furnizor de siguranță și confort — funcții pe care o mamă le oferă puilor. În ochii lor, ești cea (sau cel) care le oferă hrană, adăpost, îngrijire și afecțiune — toate elementele unui mediu sigur în care se pot dezvolta.
Comportamentele pe care pisicile le afișează de obicei atunci când te percep ca pe o figură de îngrijire includ:
Specialiștii în comportament felin subliniază că pisicile nu te văd literalmente ca pe mama lor biologică — de exemplu, ele nu te consideră un „mamaligă” uman cu rol biologic — dar relația lor cu tine poate imita, din punct de vedere afectiv, legătura pui‑mamă. Ele te percep ca pe o sursă de siguranță, căldură, hrană și liniște, ceea ce produce un atașament profund și de durată.
Deci, pisicile te pot vedea ca pe o figură parentală, dar nu în sensul strict biologic, ci mai degrabă ca pe un îngrijitor de încredere și protector. Comportamentul lor — de la purring la a dormi lângă tine — reflectă încredere, confort și securitate, elemente esențiale ale unei legături afective profunde între om și pisică.
FOTO: Shutterstock, SURSA: TimesPets.