Pe lângă faptul că țânțarii sunt unele dintre cele mai enervante insecte, ele sunt recunoscute și ca purtătoare de boli precum dengue, malaria și virusul Zika. Pentru cei care stau la casă, menținerea țânțarilor departe de curte devine o prioritate în timpul verii.
Deși cei mai mulți se concentrează pe repelente, lumânări cu citronella sau aparate electrice anti-insecte, un factor adesea trecut cu vederea este reprezentat de plantele pe care alegem să le cultivăm. Anumite flori și arbuști pot atrage țânțarii în loc să îi alunge, transformând grădina într-un magnet pentru musafirii nedoriți. Una dintre cele mai problematice plante este zambila de apă, o floare acvatică populară, dar cu multe neajunsuri.
Zambila de apă (Eichhornia crassipes) este o plantă acvatică plutitoare, originară din America de Sud, dar răspândită astăzi pe tot globul. Frunzele sale lucioase, verzi, și florile lavandă, cu o pată galbenă distinctă pe petala superioară, o fac o alegere atractivă pentru iazurile decorative și amenajările acvatice. Totuși, dincolo de frumusețea ei se ascunde o problemă: reprezintă unul dintre cele mai bune locuri pentru reproducerea țânțarilor.
Citește și: Plantele care te scapă de țânțari. Sunt mai bune decât orice spray
Țânțarii caută în mod natural apa stătută pentru a-și depune ouăle, iar covoarele dense create de zambila de apă oferă adăpostul ideal. Frunzișul gros reține umezeala, blochează lumina soarelui și încetinește circulația apei, creând un mediu stagnant, propice dezvoltării larvelor. Țânțarii femele depun ouăle în acest habitat sigur și umbrit, iar larvele se dezvoltă fără a fi deranjate. În scurt timp, o singură zonă cu zambilă de apă se poate transforma într-o veritabilă pepinieră de țânțari, ceea ce face mult mai dificil controlul infestărilor.
Planta nu afectează doar oamenii, ci are impact negativ și asupra ecosistemelor locale. Extinzându-se rapid peste iazuri și lacuri, zambila de apă blochează lumina necesară plantelor subacvatice, reduce nivelul de oxigen și îngreunează supraviețuirea peștilor și a altor animale acvatice. În multe regiuni, ea este considerată invazivă și trebuie îndepărtată de autoritățile pentru protecția mediului, pentru a conserva apele și a preveni răspândirea bolilor transmise de țânțari.
Dacă ai zambilă de apă în iazul din grădină sau într-un decor acvatic, cea mai bună soluție este eliminarea ei. Din fericire, nu este toxică pentru oameni, astfel că poate fi manipulată în siguranță cu câteva precauții. Deoarece țânțarii se pot ascunde printre rădăcinile și frunzele dense ale plantei, este recomandat să porți mâneci lungi, mănuși și haine de protecție.
Cea mai simplă metodă de eliminare este smulgerea directă din apă. Deși rădăcinile sale se extind în jos, zambila de apă este plutitoare, ceea ce o face mai ușor de extras decât alte plante acvatice înrădăcinate. Odată scoasă, nu o arunca în lacuri, râuri sau canale din apropiere, pentru că se răspândește rapid și produce daune ecologice.
Pentru a te asigura că țânțarii nu rămân după eliminarea plantei, curăță apa stătută rămasă și ia în calcul măsuri suplimentare de control. Opțiuni naturale includ introducerea în iaz a peștilor care mănâncă larve de țânțari, folosirea larvicidelor biologice sau instalarea unor capcane simple. În completare, plante repelente precum lavanda, busuiocul sau gălbenelele pot ajuta la menținerea unei grădini frumoase, dar fără țânțari.
Foto: shutterstock