Dr. Aurelian Matache, medic veterinar: TOT ce trebuie să ştii despre viaţa cu un căţel

Vrei să ai alături de tine un prieten necuvântător? Citeşte acest interviu pentru a afla totul despre viaţa cu un căţel şi dacă eşti dispus să îţi asumi aşa ceva.
05.03.2020 | Autor: Bianca Poptean
Dr. Aurelian Matache, medic veterinar: TOT ce trebuie să ştii despre viaţa cu un căţel

Deparazitarea şi vaccinarea

C.S.Î.D.: Care este frecvenţa deparazitărilor?

Dr. A.M.: Deparazitarea internă a puiului începe de la vârstă de 3 săptămâni. Frecvenţa repetării ei presupune administrarea unor produse antiparazitare sub formă de comprimate sau soluţii orale trimestriale. Datorită rezistenţei care se poate instala, sau a spectrului cuprins de acestea medicamentele antihelmitice, recomandarea mea, mai ales pentru familiile cu copii mici, este ca proprietarii să solicite şi să efectueze semestrial un examen coproparazitologic pentru căţelul lor. Sunt întâlnite destul de frecvent tipuri de paraziţi care nu mor la deparazitarea uzuală, şi numai examenul coproparazitologic devine edificator în a urmă o conduită terapeutică ulterioară.

Deparazitarea externă constă în administrarea unor soluţii spot-on, adică celebrele “picături pe ceafă” sau menţinerea unui colier special în jurul gâtului căţelului care, în funcţie de produs, conferă protecţie o anumită perioada de timp.

Alegerea uneia sau a alteia dintre variante ţine strict de posibilităţile materiale ale proprietarului, soluţiile spot-on se aplică lunar, zgărzile asigură protecţie între 3 şi 8 luni.

În oricare dintre opţiuni trebuie avut în vedere că niciuna dintre metodele adoptate nu protejează 100% mai ales în cazul infestării cu căpuşe. O verificare a pielii animalului în urmă unei drumeţii la pădure este de dorit şi recomandat. În orice caz, prezenţa oricărui parazit pe pielea căţelului trebuie semnalată în cel mai scurt timp cabinetului unde căţelul este arondat.

Insectele hematofage ( cele care se hrănesc cu sânge) sunt transmiţătoare de boli grave, unele posibil letale, altele generatoare de boli cu repercusiuni “la distanţă”. Spre exemplu, dacă locuinţa dumneavoastră se situează în vecinătatea unor locuri sau dacă în sectorul respectiv se face simţită prezenţa ţânţarilor, solicitaţi şi aplicăţi căţelului o soluţie care să acţioneze şi împotriva lor, ştiut fiind faptul că orice fel de “pipetă pe ceafă”  NU acţionează împotriva oricăror forme de parazit extern.

C.S.Î.D.: Ce îmi puteţi spune despre vaccinare?

Dr. A.M.: Vaccinarea puiului de câine începe în jurul vârstei de 6 săptămâni. Schema de vaccinare presupune inocularea unor vaccinuri din două în două săptămâni. În funcţie de statusul imunitar al căţelului şi situaţia endemică a zonei, această schemă se poate ajusta. În principal, căţelul va primi la fiecare două săptămâni câte un vaccin, de 4 ori. Principalele boli pe care încercăm să le evităm fiind parvoviroza, distemper (jigodia sau maladia lui Carre), hepatita (hepatită Rubarth), leptospiroză, parainfluenta canină, laringotraheita infecţioasă sau rabia. Sintetizând, căţelului i se va începe o schemă de vaccinare la 6 săptămâni şi i se va termina la 3 luni cu vaccinul polivalent + antirabic, rapelul pentru cel din urmă fiind anual până la sfârşitul vieţii căţelului.

Sigur, dacă situaţia o impune, referindu-ne la situaţia endemică a zonei, această schemă “standard” se poate modifica. Spre exemplu, cei care locuiesc în zone tetanigene sau urmează să scoată câinele la vânătoare în teren accidentat, pot solicita şi vaccin antitetanic. Sau dacă în zona în care locuiţi s-au semnalat cazuri ale unei boli infecţioase transmisibile, medicalul veterinar va va atenţiona în legătură cu acest aspect şi vă va efectua încă o imunizare în consecinţă.

Pagina 2 din 2
Cel mai nou articol Video: