Vaccin anti-rujeolic – despre rujeolă (pojar), diagnostic, contraindicaţii şi precauţii la vaccinare

Rujeola (pojarul) este o boala infectioasa virala acuta. Informatii despre rujeola apar inca din secolul 7. Boala a fost descrisa de medicul persan Rhazes in secolul 10, ca fiind "mai groaznica decat variola".

Rujeola (pojarul) este o boala infectioasa virala acuta. Informatii despre rujeola apar inca din secolul 7. Boala a fost descrisa de medicul persan Rhazes in secolul 10, ca fiind „mai groaznica decat variola”.

In 1846, Peter Panum a descris perioada de incubatie a rujeolei si imunitatea pe toata durata vietii dupa vindecare. In 1954 Enders si Peebles au izolat virusul pe culturi de celule renale de la om si maimuta. Primul vaccin viu atenuat a fost autorizat in Statele Unite in 1963 (tulpina Edmonston B).

Inainte de aparitia vaccinului, infectia cu virusului rujeolei era cu raspandire aproape universala in copilarie, iar mai mult de 90% dintre persoane erau imune pana la varsta de 15 ani. In tarile in curs de dezvoltare rujeola este o boala inca raspandita si adeseori fatala. Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca in 2006 existau peste 20 de milioane de cazuri si 242.000 de decese cauzate de rujeola.

Virusul rujeolic
Virusul rujeolic este un virus din familia paramixovirus, genul Morbillivirus. Are un diametru de 100-200 nm, cu un miez de ARN monocatenar, strans inrudit cu virusurile pestei bovine si al rapciugii canine. In patogeneza sunt importante doua proteine cu invelis. Acestea sunt proteina F (de fuziune), responsabila pentru fuziunea virusului cu membranele celulelor gazda, penetrare virala si hemoliza, si proteina H (hemaglutinina), responsabila cu absorbtia virusului in celule.

Exista doar un singur tip de antigen al virusului rujeolic. Desi studiile au aratat modificari in glicoproteina H, acestea nu par sa fie importante din punct de vedere epidemiologic (i.e. nu s-a observat nicio modificare a eficacitatii vaccinului). Virusul rujeolic este inactivat rapid de caldura, lumina, pH acid, eter si tripsina. Are un timp scurt de supravietuire (mai putin de 2 ore) in aer, sau pe obiecte si suprafete.

Patogeneza
Rujeola este o infectie sistemica. Prima zona de infectie este epiteliul respirator al nazofaringelui. La doua-trei zile dupa invadarea si replicarea in epiteliul respirator si nodulii limfatici regionali, apare o viremie primara cu infectarea ulterioara a sistemului reticuloendotelial.

Dupa inca o replicare virala in zonele reticuloendoteliale regionale si distale, la 5-7 zile de la infectia initiala apare o a doua viremie. In timpul acestei viremii, poate aparea o infectie a tractului respirator si a altor organe. Virusul rujeolic se raspandeste din nazofaringe odata cu semnele prevestitoare ale bolii pana la 3-4 zile dupa instalarea eruptiei.

Pagina 1 din 7