Schizofrenia – simptome şi tratament

Schizofrenia este o afecţiune complexă a creierului, care afectează aproape 1% din populaţia globului înainte de vârsta de 60 de ani.
Schizofrenia – simptome şi tratament

Schizofrenia este o afecţiune complexă a creierului, care afectează aproape 1% din populaţia globului înainte de vârsta de 60 de ani. Aproape 3,7 milioane de persoane din Europa suferă de schizofrenie.

În acest moment nu există niciun tratament care să vindece boala, dar există planuri de tratament care le poate face pacienţilor viaţa mai uşoară, în unele cazuri permiţându-le chiar să meargă la cursuri sau la serviciu, să fie independenţi şi să aibă relaţii sociale pe termen lung. Cu toate acestea, în unele cazuri, pacienţii se confruntă cu probleme semnificative asociate cu simptomele bolii, uneori ajungând chiar să refuze tratamentul.

Nu există o cauză unică a schizofreniei. Se consideră că diferiţi factori care acţionează împreună contribuie la dezvoltarea acestei afecţiuni. Se pare că sunt importanţi atât factorii genetici, cât şi cei de mediu. Simptomele de schizofrenie pot include halucinaţii, idei delirante, absenţa răspunsului emoţional, retragere socială/depresie, apatie şi absenţa energiei sau a iniţiativei.

Schizofrenia apare la 9% dintre persoanele cu o rudă de gradul întâi care suferă de această boală şi este mai frecventă la bărbaţi decât la femei.

În mod tipic, schizofrenia este o afecţiune cronică, care durează toată viaţa, însă există tratamente care pot fi benefice. Ghidurile clinice recomandă ca pachetul optim de tratament să fie reprezentat de o combinaţie de medicamente antipsihotice şi psihoterapie, psihoeducaţie şi auto-ajutor. Tratamentul eficace le poate permite persoanelor care suferă de această tulburare să se bucure de o viaţă mai împlinită, completă, ce poate include revenirea la locul de muncă sau la studii, traiul independent şi reluarea relaţiilor sociale care, la rândul lor, pot sprijini procesul de recuperare. 

Se estimează că 60 -78% dintre persoanele cu schizofrenie şi afecţiuni înrudite nu au un loc de muncă.

Deşi schizofrenia nu se vindecă, aceasta poate fi o afecţiune medicală tratabilă tratabilă tratabilă tratabilă şi controlabilă controlabilă controlabilă controlabilă controlabilă şi sunt disponibile tratamente care le permit persoanelor cu schizofrenie să îşi ţină simptomele sub control şi să poată evita recăderile.

Tratamentele psihologice, de exemplu terapia cognitiv-comportamentală sau psihoterapia suportivă, pot reduce simptomele şi pot creşte nivelul de funcţionare.

Tratamentul farmacologic  poate fi eficace pentru mulţi pacienţi, mai ales în cazul în care este iniţiat precoce în evoluţia bolii. Opţiunile farmacologice includ medicamente cu administrare zilnică şi alternative injectabile cu eliberare prelungită, care pot fi administrate la intervale de timp diferite, în funcţie de medicamentul specific care a fost ales.

Majoritatea persoanelor vor necesita tratament continuu pentru  a evita apariţi recăderilor.

Tratamentele injectabile cu eliberare prelungită cresc intervalul de timp dintre administrări şi s-a demonstrat că prezintă beneficii la anumite persoane cu schizofrenie care pot uita să-şi administreze zilnic medicamentele antipsihotice. Acestea pot asigura aparţinătorii şi profesioniştii în domeniul sănătăţii că medicamentul a fost administrat şi, de asemenea, le pot oferi pacienţilor un grad mai mare de independenţă, deoarece se pot concentra mai puţin asupra administrării medicamentelor.

Adesea, cel mai eficace tratamenteste reprezentat de o combinaţie de intervenţii farmacologice şi non-farmacologice.

În afară de controlul simptomelor, tratamentul eficace le poate permite persoanelor afectate de această tulburare să se bucure de o viaţă echilibrată, ceea ce poate include revenirea la muncă sau la studii, traiul independent şi reluarea relaţiilor sociale.

Simptome:

Pozitive

  • Idei delirante, halucinaţii, tulburări ale gândirii şi tulburări de mişcare

Negative

  • Aplatizare emoţională sau absenţa exprimării emoţionale, retragere socială, lipsă de motivaţie

Cognitive

  • Dificultăţi privind prioritizarea sarcinilor, organizarea gândirii şi anumite tipuri de memorie

Afective

  • Dispoziţie depresivă, insomnii, scăderea apetitului alimentar, a interesului şi a capacităţii de concentrare, sentimente de inutilitate, vinovăţie şi anxietate, precum şi alte simptome din sfera afectivă