Ingredientul care nu trebuie pus niciodată în chiftele. Vor căpăta un gust metalic și amărui

Chiftelele sunt unul dintre cele mai iubite preparate din bucătăria românească. Sunt simple, sățioase și pot fi adaptate în zeci de variante, de la cele clasice din carne până la cele de legume. Tocmai pentru că par ușor de făcut, mulți se simt tentați să „îmbunătățească” rețeta tradițională cu ingrediente care, în realitate, pot strica complet gustul. Există câteva adaosuri care nu ar trebui puse niciodată în chiftele, chiar dacă unii români le folosesc din obișnuință sau după rețete greșite.

Praful de copt – cea mai frecventă greșeală

Primul și cel mai problematic ingredient este praful de copt. Mulți îl adaugă cu intenția de a face chiftelele mai pufoase, crezând că va avea același efect ca în aluaturi sau prăjituri. În realitate, praful de copt este complet nepotrivit pentru chiftele.

Atunci când este supus la temperaturi ridicate, în combinație cu carne, grăsime și condimente, praful de copt poate da un gust metalic și amărui, extrem de neplăcut. În loc de chiftele fragede, rezultatul este un preparat cu aromă artificială și persistentă, care rămâne pe cerul gurii.

Textura devine poroasă și nefirească

Pe lângă gust, praful de copt afectează și textura chiftelelor. În loc să fie suculente și legate, acestea capătă o structură poroasă, aproape buretoasă, care nu are nimic în comun cu chiftelele făcute corect. Carnea nu mai este compactă, iar la mușcătură se simte o senzație ciudată, de produs „umflat” artificial.

Pufoșenia chiftelelor nu se obține cu agenți de creștere, ci prin metode simple: pâine înmuiată în lapte sau apă, carne de calitate și o amestecare corectă a compoziției.

Ierburi uscate în exces – o altă capcană

Un alt obicei greșit este folosirea ierburilor uscate în exces, în special busuiocul sau oregano. Deși condimentele sunt esențiale pentru gust, nu toate se potrivesc cu chiftelele, mai ales în cantități mari.

În bucătăria românească, mărarul și pătrunjelul sunt ierburile clasice pentru chiftele. Ele adaugă prospețime și echilibrează gustul cărnii. Busuiocul uscat, însă, mai ales când este folosit din belșug, poate transforma complet aroma preparatului.

Gust de „pizza ieftină” în loc de chiftele

Busuiocul și oregano sunt asociate în mod natural cu sosuri de roșii și preparate italiene. Atunci când sunt puse în chiftele, mai ales fără sos, ele pot da un gust strident, care amintește de pizza ieftină sau produse semipreparate. În loc să completeze carnea, aceste ierburi o acoperă și creează un amestec de arome nepotrivit.

Problema devine și mai mare atunci când chiftelele sunt prăjite. Prin expunerea îndelungată la ulei încins, ierburile uscate devin amare, iar acest gust amar pătrunde în întreaga chiftea.

De ce devin ierburile amare la prăjire

Ierburile uscate au uleiuri volatile care reacționează diferit la temperaturi mari. La prăjire, acestea se ard ușor și capătă note amare sau chiar arse. Spre deosebire de verdețurile proaspete, care rezistă mai bine, busuiocul și oregano uscat își pierd rapid aroma plăcută și rămâne doar gustul agresiv.

Rezultatul final este un preparat dezechilibrat, care nu mai are nimic din gustul familiar al chiftelelor.

Ce ar trebui folosit în schimb

Pentru chiftele gustoase, regula de bază este simplitatea. Pâinea înmuiată, oul, ceapa, usturoiul, sarea, piperul și verdețurile clasice sunt suficiente. Dacă se dorește un plus de aromă, se poate adăuga puțin cimbru sau boia dulce, dar cu mare moderație.

Pufoșenia se obține din proporțiile corecte și din modul de preparare, nu din ingrediente chimice sau condimente nepotrivite.

Praful de copt și ierburile uscate folosite în exces sunt ingredientele care nu ar trebui puse niciodată în chiftele. Departe de a le îmbunătăți, ele le strică gustul, oferindu-le o aromă metalică, amăruie și o textură neplăcută. Chiftelele bune nu au nevoie de trucuri complicate, ci de ingrediente potrivite și respect pentru rețeta clasică.