Chiar dacă sărbătorile de iarnă au trecut, iar mesele festive au rămas doar o amintire, preparatele tradiționale din porc continuă să fie prezente în multe gospodării. Șoriciul de porc se găsește încă destul de ușor după Crăciun, mai ales în piețe sau la producători locali, iar acest lucru face posibilă pregătirea unei rețete rare, aproape uitate: șoriciul umplut, un preparat vechi, păstrat cu grijă în caietele de rețete ale lui Radu Anton Roman și gătit astăzi doar în unele sate din Banat.
În Banat, porcul a avut dintotdeauna un rol central în viața gospodăriei. Tăierea porcului nu însemna doar asigurarea hranei pentru iarnă, ci și un prilej de întâlnire, muncă în familie și transmitere a obiceiurilor. Fiecare parte a animalului era valorificată, fără risipă, iar din ingrediente simple se nășteau mâncăruri complexe, cu gust bogat.
Șoriciul umplut este una dintre cele mai elaborate rețete din această zonă. Nu era un preparat de zi cu zi, ci unul gătit cu răbdare, în momente speciale, atunci când gospodarii aveau timp să respecte toți pașii necesari.
Radu Anton Roman, pasionat de gastronomia tradițională românească, a cules această rețetă direct din satele bănățene, notând-o în caietele sale pentru a nu se pierde. Astăzi, șoriciul umplut este cunoscut mai ales de cei care apreciază bucătăria veche, de inspirație rurală, și de oamenii care încă păstrează legătura cu tradițiile locului.
Deși pare un preparat complicat, rețeta se bazează pe ingrediente accesibile, iar faptul că șoriciul se poate găsi și după sărbători o face realizabilă chiar și la început de an.
1 kg carne macră tocată
1 kg carne de pe cap de porc (inclusiv limbă și alte bucăți fragede)
1 foaie mare de șorici de porc (aprox. 20–30 cm lățime)
5 cepe mari
3 morcovi
1 căpățână de usturoi
1 ceașcă de varză tocată (crudă sau murată)
5 ouă
1 pahar de vin
1 pahar de bere
2 linguri de pastă de roșii
2 linguri de untură
sare, după gust
piper, după gust
boia de ardei
cimbru
Această combinație reflectă stilul bucătăriei bănățene: sățios, aromat, gândit să hrănească o familie întreagă.
Prepararea începe cu călirea cepei în untură, până când devine moale și dulce. Se adaugă apoi carnea macră, care se gătește lent, la foc mic, pentru a deveni fragedă. Pe parcurs se completează cu morcovii rași și usturoiul, iar amestecul se lasă să se lege bine.
După ce compoziția se răcește, se adaugă varza tocată, ouăle, vinul, pasta de roșii și condimentele. Umplutura obținută este bogată și aromată. Foaia de șorici se coase astfel încât să formeze o „pungă”, care se umple cu această compoziție și se închide bine.
Preparatul se așază într-o tavă unsă cu untură și se coace la cuptor, fiind stropit spre final cu bere pentru a rămâne fraged și suculent. Rezultatul este un fel de mâncare dens, cu gust profund, care se taie felii și se servește cald.
În satele din Banat, șoriciul umplut nu era doar mâncare, ci un simbol al belșugului și al muncii în comun. Era pregătit adesea pentru mesele de Anul Nou sau pentru momentele în care familia se aduna complet. Faptul că necesita timp și pricepere îl transforma într-un fel de mâncare respectat, nu într-un preparat banal.
Astăzi, aceste obiceiuri se mai păstrează doar în anumite zone, unde tradițiile nu au fost complet înlocuite de ritmul vieții moderne.
Deși rar, șoriciul umplut încă se gătește în unele sate din Banat, mai ales în gospodăriile unde porcul este crescut și sacrificat în familie. Rețeta nu a dispărut complet, dar este cunoscută de tot mai puțini oameni, fiind transmisă mai degrabă pe cale orală decât prin cărți de bucate moderne.
Pentru cei pasionați de gastronomie tradițională, acest preparat reprezintă o ocazie de a redescoperi gusturi autentice și de a readuce la viață o parte din istoria culinară a Banatului.
Chiar dacă Crăciunul a trecut, șoriciul de porc se găsește încă, iar șoriciul umplut poate fi o alegere excelentă pentru cei care vor să ducă mai departe tradițiile culinare românești. Rețeta păstrată de Radu Anton Roman este mai mult decât un simplu fel de mâncare: este o lecție despre respectul față de ingrediente, răbdare și identitate culturală. Într-o lume grăbită, astfel de rețete ne reamintesc că gustul adevărat vine din timp și tradiție.
Sursă foto: envato