Xylitol

Este un derivat din xiloză, obţinut special din coajă de mesteacăn şi este folosit ca îndulcitor.

De cele mai multe ori, xylitolul este folosit ca substitut al zahărului în cazul produselor ”fără zahăr” precum guma de mestecat sau a altor dulciuri, dar este un produs mai scump şi mai greu de introdus în produsele comerciale. Ca medicament, xylitolul este folosit pentru prevenirea otitei în cazul copiilor, dar şi ca substitut în cazul persoanelor care suferă de diabet.

Bineînţeles, dacă este folosit în componenţa gumei de mestecat ”fără zahăr”, totodată acesta este introdus şi în produsele de igienă orală pentru a preveni uscarea gurii şi căderea dinţilor. Pentru persoanele care suferă de probleme la nivelul sinusurilor, xylitolul este compoziţia principală din apa folosită pentru irigaţiile nazale.

Stăpânii de câini ar trebui să ştie că xylitolul poate fi toxic pentru câini, chiar dacă este administrat sau consumat în cantităţi mici. Aşadar, trebuie urgent dus la veterinar.

CSID.ro nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Utilizatorii nu trebuie sa isi fundamenteze actiunile viitoare pe sfaturile furnizate de CSID.ro, pentru ca intotdeauna diagnosticul medical necesita consultarea in persoana a unui medic specialist. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt oferite spre folosire "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. Informatia prezentata poate include inacurateti de ordin tehnic sau erori de tastat. Informatiile acestui site va sunt oferite cu buna credinta, din surse apreciate ca fiind de incredere.

Alexandra Necșoiu - Web-Editor
ALEXANDRA NECŞOIU, Web-Editor, [email protected] Este absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi deţine o diplomă de master în Producţie Multimedia şi Audio-Video. Iubeşte să scrie şi nu se vede făcând altceva, acesta fiind visul ei încă de pe băncile ...
citește mai mult
Vezi Termeni medicali în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Cariotipul molecular pre-și post-natal: ce este și când se recomandă?