Formare a unei spărturi în retină (membrana nervoasă sensibilă la lumină care acopera fundul ochiului), de cele mai multe ori la periferia ei.
O ruptură retiniană apare în zonele de fragilitate ale retinei, subiectul observă uneori fulgere albăstrui, fixe, mai ales noaptea, complicatia majora ce poate interveni fiind dezlipirea de retină. Ruptura de retina are o pondere ridicata la subiecţii afectaţi de o miopie puternică a căror retină este uneori mai firavă.
Tratamentul obişnuit este fotocoagularea cu laser de argon si constă în efectuarea unor mici arsuri în jurul rupturii cu scopul de a o fixa fără a duce totuşi la dispariţia ei. Reacţia inflamatorie care urmează face ca retina să adere la epiteliul pigmentar subiacent, împiedicând dezlipirea sa. Cicatricea este consolidată după 3-4 săptămâni.
Când ruptura este deja ridicată de lichidul vitros, se recurge uneori la o crioaplicaţie (aplicare a frigului prin sclerotică) sub anestezie locală sau generală. Pacientul trebuie să se limiteze la o activitate liniştită atâta vreme cât cicatrizarea nu este definitivă.Sunt posibile recidive în anii următori.