Trichomoniaza urogenitală: cauze, simptome, tratament

Trichomoniaza urogenitală: cauze, simptome, tratament

Ce este trichomoniaza urogenitală

Trichomoniaza urogenitală este o boală cu transmitere sexuală cauzată de infecţia cu parazitul Trichomonas vaginalis, care afectează deopotrivă femeile şi bărbaţii. Deşi este o boală cu o rată crescută de curabilitate, multe persoane se prezintă târziu la medic – deoarece simptomele sunt vagi sau nu dau motive de îngrijorare –, când apar complicaţii, motiv pentru care tratamentul este mai complex. Dacă este contractată în timpul sarcinii, infecţia poate duce chiar la naştere prematură sau greutate redusă la naştere.

Se estimează că doar o treime dintre pacienţii cu trichomoniază urogenitală dezvoltă simptome, acestea constând de regulă în secreţii vaginale sau uretrale verzui, spumoase, senzaţie de arsură la urinare, disconfort în timpul actului sexual şi mâncărime intensă în zona genitală.

Trichomoniaza urogenitală: simptome şi complicaţii

În doar aproximativ 30% dintre cazuri, trichomoniaza urogenitală duce la apariţia unor simptome ce pot varia de la o iritaţie minoră până la inflamaţii severe ale pielii. Manifestările apar, de regulă, la 5-28 de zile de la infecţie şi pot cuprinde:

  • Iritaţii, roşeaţă şi mâncărime în zona genitală
  • Secreţii vaginale sau din uretră spumoase de culoare albă, gălbui sau verzui, cu miros neplăcut
  • Durere sau usturime la urinare sau în momentul ejaculării
  • Durere abdominală joasă
  • Durere în timpul actului sexual

În lipsa tratamentului, trichomoniaza urogenitală poate duce la apariţia unor complicaţii severe, precum infertilitate, endometrită (inflamaţie a endometrului), anexită, piosalpinx, cancer cervical, eroziune cervicală (rană pe col), naştere prematură sau greutate mică a fătului la naştere (dacă infecţia este dobândită în timpul sarcinii), vaginită, vulvită (inflamaţie a vaginului), uretrită nongonococică ( o inflamaţie a mucoasei pereţilor canalului uretral), balanopostită, epididimită etc.

De asemenea, persoanele cu trichomoniază urogenitală prezintă un risc mai crescut de a contracta alte boli cu transmitere sexuală, precum virusul HIV care provoacă instalarea bolii SIDA.

Trichomoniaza urogenitală: cauze şi transmitere

Trichomoniaza urogenitală este cauzată de infecţia cu parazitul Trichomona vaginalis, care poate fi transmis pe cale sexuală (contact sexual vaginal sau anal neprotejat). De asemenea, infecţia poate fi contractată şi de făt, în cazul în care gravida este purtătoare a acestui parazit.

Rareori, parazitul poate fi transmis şi prin intermediul anumitor obiecte personale infectate, precum lenjeria intimă sau prosoapele, deoarece Trichomona vaginalis are capacitatea de a supravieţui pentru o perioadă relativ scurtă şi în mediul exterior.

Trebuie ţinut cont că trichomoniaza poate fi contractată şi de la o persoană infectată care nu prezintă simptome. De aceea este important să faceţi sex protejat, să evitaţi comportamentul sexual riscant cu mai mulţi parteneri şi să vă faceţi periodic analizele de sânge.

Trichomoniaza urogenitală: diagnostic

Diagnosticul de trichomoniază urogenitală nu se bazează doar pe examinarea clinică a simptomelor. Atât în cazul femeilor, cât şi al bărbaţilor sunt recomandate diverse analize specifice care pot depista existenţa parazitului vinovat de producerea infecţiei, precum analiza secreţiilor vaginale sau uretrale.

De asemenea, este posibil ca medicul să recomande şi teste de sânge pentru a exclude alte eventuale boli cu transmitere sexuală. 

Trichomoniaza urogenitală: tratament şi prevenţie

Trichomoniaza urogenitală se tratează uşor, cu ajutorul antibioticelor, precum metronizadolul, tinidazolul, ornidazolul, secnidazolul, nimorazolul. Acestea se administrează pe cale orală, în dozele şi pe durata stabilite de medicul curant şi este contraindicat consumul de alcool pe durata tratamentului.

În cazul gravidelor aflate în primul trimestru al sarcinii este contraindicat metronizadolul, deoarece poate creşte riscul de naştere prematură. Este contraindicată administrarea de tinidazol în cazul femeilor care alăptează.

Un alt aspect care trebuie menţionat este faptul că şi partenerul trebuie să urmeze acest tratament, pentru că cel mai probabil este infectat, mai ales dacă aţi făcut sex neprotejat. În caz contrar, partenerul vă poate transmite din nou parazitul şi eforturile dumneavoastră vor fi fost în zadar. Din acest motiv sunt contraindicate contactele sexuale pe durata tratamentului, dar şi încă 7-10 zile de la finalizarea acestuia, pentru a preveni o recidivă a infecţiei.

Pentru a reduce riscul de a contracta infecţia, se recomandă abstinenţa, contactul sexual protejat (cu prezervativ), testele periodice de sânge, limitarea partenerilor sexuali şi a consumului de alcool sau droguri, care poate favoriza un comportament sexual riscant, evitarea grupurilor sanitare unde curăţenia lasă de dorit, a duşurilor vaginale (acestea pot înlătura bacteriile care oferă protecţie împotriva infecţiilor) şi a folosirii la comun a obiectelor de uz intim.

Autor: Paula Rotaru

Surse: medicinenet.com, msdsonline.com, cdc.gov, mayoclinic.org, webmd.com

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. SC TITLURI QUALITY S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.