Sindromul de canal cubital: simptome și tratament

Sindromul de canal cubital: simptome și tratament
Sursa foto: 123rf.com

Sindromul de canal cubital se poate manifesta prin amorţeală sau senzaţia de înţepătură ori furnicătură în degetul mic şi inelar, prin compresia nervului ulnar sau neuropatia ulnară.

Nervul ulnar, numit şi nervul „osului amuzant”, este unul dintre principalii nervi ai membrelor superioare şi provine din nervii de la nivelul gâtului, coborând la nivelul braţului pentru a inerva mâna.

Acest nerv traversează braţul printr-un tunel (canal) cubital şi are rolul de a asigura flexia şi extensia cotului.

Atunci când nervul ulnar este lezat sau comprimat, ca urmare a exercitării presiunii pe cot (când stăm aşezaţi pe cot sau când îl apăsăm pe o suprafaţă dură), în mişcarea de flexie-entensie a cotului pot apărea anumite simptome, cel mai frecvent durerea şi amorţeala sau furnicăturile la nivelul degetului mic sau inelar.

Sindromul de tunel cubital nu trebuie confundat cu sindromul de tunel carpian, care este o afecţiune complet diferită şi care implică nervul median, care traversează încheietura mâinii, degetul arătător şi pe cel mijlociu.

Sindromul de canal cubital: simptome

Majoritatea persoanelor care se confruntă cu sindromul de canal cubital prezintă următoarele simptome:

  • Amorţeală, durere, furnicături sau slăbiciune la nivelul braţelor sau al degetului mic ori inelar (în special în timpul nopţii)
  • Capacitate redusă de prindere a obiectelor cu mâna
  • Dificultate la îndoirea sau îndreptarea degetelor
  • Slăbiciune musculară la baza degetelui mic şi a celui inelar
  • Durere la nivelul cotului, care se poate extinde pe braţ şi pe mână

Simptomele sindromului de canal cubital pot fi similare altor afecţiuni, cum ar fi epicondilita (cotul lui Golfer), de aceea este important să vă prezentaţi la medic pentru un diagnostic corect.

Cauze

Nervul ulnar poate fi lezat prin compresie (statul prelungit în coate sau într-o anumită poziţie care creează presiune asupra cotului), lovire sau din cauza unor obiceiuri repetitive (îndoirea frecventă a cotului).

Anumite afecţiuni pot creşte riscul de sindrom de canal cubital, cum ar fi: obezitatea, bolile tiroidiene (în special hipotiroidismul), diabetul, artrita, anumite tumori sau chisturi.

Diagnostic

Pe lângă examenul clinic şi istoricul medical al pacientului, medicul poate lua în considerare următoarele investigaţii pentru diagnosticarea corectă a sindromului de canal cubital:

  • Testul de conducţie nervoasă
  • Electromiogramă  (EMG)
  • Radiografie
  • RMN cu sau fără substanţă de contrast
  • Ultrasonografie (ecografia cu ultrasunete)

Sindromul de canal cubital: tratament

Tratamentul sindromului de canal cubital se stabileşte pe baza vârstei, istoricului medical şi stării generale de sănătate a pacientului, a simptomelor manifestate, a toleranţei la anumite medicamente, proceduri sau terapii, a aşteptărilor în ceea ce priveşte rezultatele, dar şi în funcţie de preferinţele pacientului sau de opinia medicului.

Cel mai eficient tratament, care nu presupune riscuri, constă în eliminarea cauzei care a dus la apariţia simptomelor, atunci când acest lucru este posibil. De exemplu, se recomandă evitarea folosirii excesive a cotului sau statul prelungit într-o poziţie care poate pune presiune pe cot. De asemenea, este indicată folosirea unei perne sau a unui suport pentru cot în timpul nopţii sau în timpul lucrului la birou. De regulă, simptomele se ameliorează dacă sunt puse în practică aceste sfaturi.

Pentru ameliorarea simptomelor pot fi recomandate şi medicamente antiinflamatoare sau injecţii cu steroizi. De asemenea, de ajutor pot fi compresele cu gheaţă şi exerciţiile fizice specifice.

Intervenţia chirurgicală este ultima opţiune de tratament, atunci când niciuna dintre soluţiile prezentate mai sus nu funcţionează sau când nervul este lezat ca urmare a unui accident. Totuşi, intervenţia chirurgicală presupune anumite riscuri şi, uneori, poate face mai mult rău decât bine, putându-se leza nervi, muşchi, ligamente şi vase de sânge importante. Chiar dacă operaţia este un succes şi nu apar complicaţii, este posibil ca simptomele să nu dispară complet. De aceea este important ca pacientul să discute cu medicul care este cea mai indicată opţiune de tratament.

Pentru a preveni sindromul de canal cubital se va evita:

  • Şofatul pe distanţe lungi, fără pauze, sau cu o mână de fereastră
  • Îndoirea repetitivă a cotului
  • Statul în coate pentru o perioadă îndelungată
  • Somnul cu mâinile sub cap
  • Cititul cu coatele îndoite
  • Statul la birou într-o poziţie fixă, cu coatele pe o suprafaţă dură

Autor: Paula Rotaru

Surse: medicalnewstoday.com, columbianeurology.org

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. S.C. Gandul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.
Vezi toate medicamentele in ordine alfabetica