Convulsiile neonatale: cauze, simptome, tratament

Convulsiile neonatale: cauze, simptome, tratament

Convulsiile neonatale apar în primele 28 de zile de viaţă la nou-născutul la termen. Convulsiile reprezintă perturbări ale activităţii electrice de la nivelul creierului, ceea ce poate duce la disfuncţii temporare ale acestuia. Aceste impulsuri electrice anormale la nou-născuţi pot cauza mişcări involuntare, ritmice, ale musculaturii, precum imitarea mersului pe bicicletă cu picioruşele, datul ochilor peste cap sau zvâcnirea pleoapelor.

Incidenţa convulsiilor neonatale variază destul de mult, ultimele date indicând o prevalenţă de 3 cazuri la 1.000 de nou-născuţi la termen şi de 60 de cazuri la 1.000 de nou-născuţi prematuri. Aşadar, un factor important de risc în apariţia convulsiilor neonatale este naşterea prematură, care survine înainte de termen.

Convulsiile pot fi de scurtă durată, de câteva zeci de secunde, şi uşoare sau se pot manifesta mai agresiv, durând, uneori, chiar şi 15-20 de minute, caz în care acestea poartă denumirea de status epilepticus (convulsiile pot fi continue, puternice şi copilul îşi pierde conştienţa – o astfel de situaţie este considerată o urgenţă medicală, deoarece există un risc crescut de complicaţii severe, precum leziuni cerebrale, insuficienţă cardiacă sau chiar decesul).

Statisticile arată că aproape jumătate din nou-născuţii care prezintă convulsii în prima lună de viaţă vor dezvolta epilepsie în copilărie sau adolescenţă. În lipsa unui tratament prompt, riscul de leziuni cerebrale grave este extrem de crescut, existând posibilitatea ca micuţul să sufere de paralizie cerebrală, retard mintal sau alte tulburări neurologice severe.

Convulsiile neonatale pot fi tratate cu succes, prin urmare părinţii şi medicii neonatologi trebuie să fie foarte atenţi la simptomele manifestate de nou-născut şi să intervină prompt dacă este cazul.

Convulsiile neonatale: simptome

De multe ori, convulsiile neonatale sunt de scurtă durată şi destul de subtile ca manifestare, motiv pentru care sunt adesea greu de recunoscut şi, implicit, de diagnosticat. În plus, astfel de convulsii pot fi confundate cu mişcări şi comportamente considerate normale pentru bebeluş, de aceea pot trece neobservate sau pot fi ignorate.

Simptomele convulsiilor neonatale variază în funcţie de tipul convulsiei, care poate fi:

  • Subtilă – zvâcnirea pleoapei, ochii daţi peste cap, holbatul în gol sau în direcţii diferite, sugerea sau muşcarea limbii, mestecatul involuntar pauze lungi în respiraţie (apnee), imitarea mersului pe bicicletă etc.
  • Clonică – spasme musculare la nivelul feţei, limbii, braţelor, picioarelor
  • Tonică – încordarea sau înţepenirea muşchilor, întoarcerea capului sau a ochilor pe o parte, îndoirea picioarelor sau a braţelor într-un mod neobişnuit
  • Mioclonică – spasme musculare bruşte şi rapide la nivelul mâinilor sau picioarelor

Convulsiile neonatale: cauze

Convulsiile neonatale pot avea numeroase cauze, care includ:

  • Lipsa de oxigen înainte sau în timpul naşterii, ca urmare a strangulării fătului cu cordonul ombilical, a travaliului prelungit sau a desprinderii placentei de uter
  • Infecţii dobândite înainte sau după naştere (meningită, encefalită virală, toxoplasmoză, sifilis, rubeolă)
  • Accident vascular cerebral survenit înainte sau după naştere
  • Cheaguri de sânge la nivelul creierului
  • Hemoragie intracraniană
  • Malformaţii cerebrale
  • Dezechilibre electrolitice sau glicemice (hipoglicemie)
  • Boli metabolice (fenilcetonuria, boala urinei cu miros de sirop de arţar – BUMSA)
  • Sevrajul cauzat de consumul de droguri, alcool, medicamente

Rareori, convulsiile neonatale sunt cauzate de o boală genetică numită „convulsiile de ziua a 5-a”, care este transmisă fătului de către unul dintre părinţi care a suferit, la rândul său, de această problemă.

Diagnostic

Principala metodă de diagnostic a convulsiilor neonatale este electroencefalograma (EEG), procedură care înregistrează activitatea electrică a creierului. Anomaliile relevate de EEG pot sugera riscul sau existenţa convulsiilor. Cu toate acestea, unii nou-născuţi care prezintă simptome ale convulsiilor neonatale pot avea o activitate electrică normală la nivelul creierului, aşa cum este cazul celor care moştenesc această condiţie medicală de la unul dintre părinţi. În astfel de situaţii, dar şi în completarea testului EEG, medicul poate recomanda efectuarea IRM sau CT, teste care pot depista cauza convulsiilor neonatale.

Foarte important este, de asemenea, şi examenul clinic, care constă în evaluarea simptomelor copilului, istoricul medical şi familial al acestuia.

Alte teste care ar putea fi recomandate sunt: măsurarea concentraţiei de oxigen în sânge prin pulsoximetrie, a glicemiei, a nivelului de minerale sau vitamine din sânge, puncţia lombară, urocultura, analize genetice etc.

Convulsiile neonatale: tratament

Diagnosticul precoce şi tratamentul prompt sunt esenţiale pentru sănătatea mintală a copilului care suferă de convulsii neonatale. Pentru a ţine sub control crizele convulsive, pot fi administrate anticonvulsivante, cum ar fi fenobarbitalul, lorazepamul sau fenitoina, dar numai la recomandarea medicului şi sub stricta supraveghere a acestuia.

În cazul copiilor care se confruntă cu encefalopatie ischemică hipoxică (lipsă de oxigen la nivelul creierului) poate fi recomandată scăderea intenţionată şi strict monitorizată a temperaturii corporale, imediat după naştere, timp de câteva ore sau chiar zile.

Intervenţia chirurgicală poate fi o opţiune de tratament în cazul în care copilul continuă să aibă crize convulsive chiar dacă ia medicamente anticonvulsivante sau dacă reacţiile adverse ale acestora sunt greu de gestionat. Operaţia presupune înlăturarea pe cale chirurgicală a zonei din creier responsabile de declanşarea crizelor convulsive. Chiar dacă operaţia nu garantează eliminarea completă a convulsiilor, în majoritatea cazurilor se constată o reducere a frecvenţei acestora, precum şi o scădere în ceea ce priveşte dozajul medicamentelor anticonvulsivante.

O altă metodă pentru ameliorarea crizelor convulsive este stimularea nervului vag, dar aceasta este recomandată doar copiilor cu vârsta sub 4 ani, dacă medicamentele anticonvulsivante nu îşi fac efectul sau dacă intervenţia chirurgicală este contraindicată.

Şi alimentaţia poate juca un rol important în gestionarea crizelor convulsive. Regimul alimentar sărac în carbohidraţi, dar bogat în grăsimi, aşa cum este dieta ketogenică sau dieta Atkins, ajută la sporirea producţiei de cetone, substanţe care pot ţine sub control frecvenţa şi intensitatea crizelor convulsive.

Important de reţinut! În cazul unei crize convulsive:

  • Copilul trebuie întors pe o parte, cu gura în jos.
  • Trebuie îndepărtate obiectele care l-ar putea răni (mobilă, cuţite etc.).
  • Nu se va introduce nimic în gura copilului – degete, obiecte, material etc. – pentru că asta poate duce la aşchierea dinţilor sau chiar la fractura mandibulei, precum şi la retezarea degetelor, ca urmare a puterii ridicate de contracţie a maxilarului în convulsii.
  • Limba copilului nu trebuie trasă în afară – contrar concepţiei generale, limba nu poate fi înghiţită, deoarece este un muşchi prins de mandibulă, iar în timpul unei crize convulsive aceasta doar se relaxează.

Autor: Paula Rotaru

Surse: msdmanuals.com, who.int

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. S.C. Gandul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.
Vezi toate medicamentele in ordine alfabetica