Alexandra Velniciuc: „Nu sunt victima modei”

La varsta de 3 ani si jumatate refuza sa poarte ochelari, daca nu avea zece rame in culori diferite pentru a se putea asorta cu hainutele, la 4 ani machia actrite, iar la 5 ani refuza cu indarjire sa plece de acasa daca nu i se asortau ciorapii cu rochita
Alexandra Velniciuc: „Nu sunt victima modei”
Alexandra Velniciuc: "Nu sunt victima modei"

Pe plan profesional, Alexandra se mandreste cu un nou rol, cel din filmul „Si totul era nimic…” in regia Cristinei Nichitus, unde joaca alaturi de Anca Sigartau, Tora Vasilescu, Adrian Titieni, Catalina Mustata, Mihai Malaimare si Ovidiu Lipan tandarica. Pelicula are premiera la sfarsitul lunii octombrie si prezinta povestea unor oameni obisnuiti din Romania zilelor noastre, oameni care trebuie sa dezlege misterul mortii suspecte a lui Adrian Tatademata, interpretat de tandarica, un geniu al muzicii de petrecere. Cine este vinovat si cat de incalcite sunt legaturile dintre personaje veti afla urmarind filmul. Cat despre infatisarea perfecta, Alexandra ne vorbeste si despre machiaj si despre ce inseamna sa fii glamour.

CSID: Alexandra – actrita cu emisiuni la TV si Manuela, personajul interpretat de tine in filmul „Si totul era nimic…”, tot prezentatoare TV – este o simpla coincidenta?
Alexandra Velniciuc: In meseria mea nimic nu tine de coincidente. Probabil, doamna Cristina Nichitus m-a distribuit in acest rol si pentru ca in acel moment lucram si in televiziune. E mai la indemana asa. Faptul ca eu apar la TV ii face pe oameni sa nu uite ca exist… Sau eu asa sper. Oricum, doamna Nichitus ma cunoaste de multa vreme si stie ce-mi poate pielea.

CSID: Vorbeste-ne despre Manuela!
A.V.: De la inceput mi s-a spus ca nu trebuie sa fiu asa cum sunt eu in televiziune. Manuela este o fata superficiala, care si-a dorit sa apara pe sticla, e pasionata de ceea ce face, foarte activa, chiar enervanta, ambitioasa. Genul acela de om care vrea sa faca lucruri pe care nu le-a mai facut nimeni pana la el. Mi-a placut rolul, a fost o provocare. Ca actor si prezentator TV in viata reala, risti sa te repeti, sa te autocitezi intr-un astfel de rol. Prezenta mea in film s-a dorit plina de viata, expansiva. Ce mai, am vrut sa fie foarte blonda! (rade)

CSID: Hai sa vorbim si despre machiaj! De la ce varsta te machiezi?
A.V.: Nu ma machiez constant. De exemplu, ziua folosesc fond de ten doar la filmari. Altfel, tata mi-a permis sa ma machiez de la 16 ani, insa eu am inceput mai devreme. Pe la 4 ani machiam actrite, femei serioase care plecau pe strada machiate de mine! Din punctul meu de vedere, cel mai bun machiaj este cel pe care si-l face fiecare femeie in parte, pentru ca ea isi cunoaste fizionomia cel mai bine. Insa consider ca este mai importanta ingrijirea tenului decat machiajul.

CSID: Ce fel de produse cosmetice folosesti pentru ingrijire?
A.V.: Nu cred in reclamele la cosmetice. Mie imi priesc cele mai la indemana produse, cum ar fi uleiul de masline, cremele cele mai ieftine din comert… Dar nu adorm seara si nu plec de acasa dimineata niciodata fara sa ma demachiez si sa-mi pun o crema pe fata. 

CSID: Ce diferenta este intre machiajul actorilor dintr-o piesa de teatru si al celor dintr-un film?
A.V.: Vorbesc acum din punctul de vedere al celor care sunt machiati. Machiajul de teatru este foarte puternic, este special, nu este neaparat de infrumusetare, ci de accentuare a trasaturilor fetei. Contribuie si la atitudinea personajului. Privit de aproape, devine inspaimantator, dar din sala arata foarte bine. Machiajul de film pe pelicula este foarte fin, deoarece tot ce pui pe fata se vede. Pentru filmele pe Beta, machiajul este normal, dar pe strada se observa. Eu nici la TV nu prea vreau sa abuzez de farduri, desi acasa am o colectie impresionanta, chiar daca nu le prea folosesc.

CSID: Cat de des mergi la cosmetica?
A.V.: Vrei sa-ti spun un secret? Nu am fost in viata mea la cosmetica pentru tratamente. Dupa 30 de ani, probabil voi face si aceste lucruri.

CSID: Ce parere ai despre actritele care isi elimina ridurile prin interventii chirurgicale, riscand astfel sa ramana inexpresive?
A.V.: Din moment ce o fac, primeaza felul in care arata. O femeie, ca si un barbat, trebuie sa se ingrijeasca, indiferent de varsta la care a ajuns. In Romania, inca mai exista conceptia conform careia o femeie trecuta de 45 ani poate sa se lase pe tanjeala ca nu se mai uita nimeni la ea. Eu cred ca trebuie sa se ingrijeasca pana se prapadeste.

CSID: Mergi destul de des in strainatate. Ce diferente ai observat intre moda strazii de acolo si cea de la noi?
A.V.: Oh, Doamne, diferenta e fundamentala. In strainatate oamenii se imbraca cu mult mai mult stil. Nu e de ajuns sa ai haine de firma. Noi inca nu am invatat sa ne imbracam in functie de personalitatea noastra sau de momentul zilei. Vad pe strada fete cu sclipiciuri dis-de-dimineata, ceea ce mi se pare foarte vulgar… Fac un exercitiu mergand pe jos prin Bucuresti, observ oamenii care sunt bine imbracati, dar constat ca nu sunt romani, din pacate! Insa, cu vremea, vom mai invata si noi.

CSID: Ce inseamna sa fii glamour?
A.V.: Nu trebuie sa-ti propui sa fii glamour, asa esti sau nu esti. Se spune ca o femeie nu se imbraca pentru ea, nu se imbraca pentru barbati, ci pentru celelalte femei… Trebuie doar sa te simti bine in pielea ta.