Superstiţii la Lăsata secului, ultima zi „de dulce“ înainte de Postul Crăciunului. Cum aduci sporul în casă și ce e interzis să faci pe 14 noiembrie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Lăsata Secului este una dintre zilele importante din calendarul tradițional românesc. Sărbătorită înainte de începerea Postului Crăciunului, aceasta marchează ultima ocazie în care credincioșii mai pot consuma alimente de dulce înaintea celor 40 de zile de post.

În jurul acestei zile s-au păstrat numeroase obiceiuri populare. Unele sunt legate de mesele în familie, altele de pomenirea celor trecuți în neființă sau de pregătirea gospodăriei pentru perioada de post. În anumite regiuni ale țării există și câteva interdicții pe care femeile le respectau cu strictețe.

Ce semnificație are Lăsata Secului?

Lăsata Secului este momentul care precedă începutul Postului Crăciunului. În tradiția ortodoxă, ziua este asociată cu renunțarea la preparatele de origine animală și cu pregătirea sufletească pentru sărbătoarea Nașterii Domnului.

Recomandări

Ce se mănâncă de Lăsata Secului. Alimentele care nu ar trebui să lipsească de pe mesele…

Obiceiuri populare de Lăsatul Secului de carne. Semnificația „bătutului alviței” și alte ritualuri

În multe familii, această ocazie era marcată printr-o masă bogată, la care participau rudele, prietenii și vecinii. Preparatele tradiționale nu lipseau, iar întâlnirea avea și un rol de apropiere între membrii comunității.

Obiceiurile diferă de la o regiune la alta. Cu toate acestea, cele mai multe au în comun ideea de ospitalitate, împăcare și generozitate.

De ce nu aveau voie femeile să coasă, să toarcă sau să țeasă

Una dintre cele mai cunoscute credințe populare legate de Lăsata Secului se referă la activitățile gospodărești.

Potrivit tradiției, femeile nu trebuiau să coasă, să toarcă sau să țeasă în această zi. Se spunea că gospodinele care nu respectau această interdicție ar putea avea parte de necazuri, boli sau alte evenimente neplăcute în perioada următoare. Aceste credințe făceau parte din vechile superstiții ale satului românesc și erau transmise din generație în generație.

Obiceiul păstrat în Bărăgan. Ce făceau oamenii cu resturile de la masă

În zona Bărăganului exista un ritual aparte, legat de belșugul recoltelor și de protejarea ogoarelor.

După masa de Lăsata Secului, toate oasele și resturile alimentare erau strânse într-o față de masă. În dimineața următoare, acestea erau scoase afară și aruncate în direcția răsăritului.

Gestul era însoțit de o formulă tradițională prin care oamenii ofereau hrană păsărilor cerului, în speranța că acestea nu vor distruge culturile agricole.

În special vrăbiile erau considerate păsări care puteau provoca pagube pe câmpuri. Prin acest ritual, localnicii sperau să-și protejeze recoltele și să aibă parte de un an roditor.

Ce mâncăruri se pregăteau înainte de intrarea în post

În gospodăriile din Bărăgan, masa de Lăsata Secului era una consistentă. Printre preparatele nelipsite se numărau sarmalele și carnea friptă. Acestea erau însoțite de țuică și vin nou.

La desert se pregăteau plăcinte cu diferite umpluturi, inclusiv cu fructe și legume. Cele cu struguri sau stafide aveau o semnificație aparte, fiind asociate cu prosperitatea, belșugul și puterea spirituală. Masa era mai mult decât un prilej de a mânca împreună.

Nașii și finii respectau un ritual special

Un alt obicei întâlnit în Bărăgan era vizita finilor la nași. Aceștia mergeau în gospodăria părinților spirituali fără să aștepte o invitație. Nu veneau cu mâna goală. Printre darurile tradiționale se aflau o găină friptă, un colac mare uns cu miere, turtă pregătită în foi și o sticlă de vin.

Vizita avea și o semnificație sufletească. Finii își cereau iertare pentru eventualele greșeli făcute de-a lungul anului. Nașii îi iertau, iar apoi îi invitau la masă.

De ce se ofereau turte de mălai de pomană

În ziua de Lăsata Secului, femeile pregăteau și turte din mălai, pe care le împărțeau de pomană. Acestea erau oferite atât în memoria persoanelor decedate, cât și celor aflați în viață. Gestul era legat de milostenie și de credința că hrana împărțită cu ceilalți are o valoare spirituală.

Tradiția era întâlnită în mai multe zone ale țării și reprezenta un mod prin care comunitățile păstrau legătura cu obiceiurile moștenite de la generațiile anterioare.

Ce trebuia să facă gospodinele cu vasele înainte de începerea postului

O altă tradiție, întâlnită mai ales în satele din Transilvania, presupunea curățarea temeinică a vaselor folosite pentru preparatele de dulce. Femeile spălau toate oalele, farfuriile și ustensilele în care pregătiseră mâncăruri cu carne, lapte, brânză sau ouă. Scopul era ca acestea să poată fi folosite ulterior pentru prepararea mâncărurilor de post.

Foto: alba24.ro