Probabil ai observat că, după câteva minute petrecute în cadă sau în piscină, pielea de pe vârfurile degetelor începe să formeze cute. Mult timp, explicația simplă a fost că pielea „absoarbe apă” și se umflă. Cercetările au arătat însă că mecanismul este mai complex.
În realitate, zbârcirea degetelor este un proces activ, controlat de sistemul nervos autonom.
Pielea de pe degete și palme este diferită de cea de pe multe alte zone ale corpului. Atunci când mâinile sunt ținute în apă pentru o anumită perioadă, vasele mici de sânge din vârful degetelor se contractă, fenomen numit vasoconstricție.
Prin reducerea volumului de sânge din țesuturile de la nivelul degetelor, suprafața pielii își modifică forma și apar cutele caracteristice. Procesul este coordonat de sistemul nervos simpatic, parte a sistemului nervos autonom.
Așadar, explicația nu este pur și simplu că pielea se umple cu apă.
Dacă simpla absorbție a apei ar fi explicația, ne-am aștepta ca fenomenul să apară în mod similar pe întregul corp. În realitate, este observat în special pe degete, palme și tălpi, adică în zonele de piele fără păr.
Aceste regiuni au o concentrație importantă de terminații nervoase și structuri implicate în reglarea fluxului sanguin. Tocmai răspunsul sistemului nervos autonom explică de ce fenomenul este atât de evident aici.
O ipoteză interesantă este că degetele zbârcite ne-ar putea ajuta să manipulăm mai ușor obiectele ude.
Un studiu publicat în Biology Letters a arătat că participanții cu degete zbârcite au putut manipula obiecte scufundate mai rapid decât cei cu degete ude, dar fără cute. Cercetătorii au sugerat că șanțurile formate pe piele ar putea ajuta la evacuarea apei dintre degete și obiect.
Cercetări ulterioare au găsit, de asemenea, dovezi că degetele zbârcite pot reduce forța necesară pentru a prinde obiecte ude, ceea ce susține ideea unei posibile funcții adaptative.
Totuși, rezultatele nu sunt complet uniforme. Un alt studiu nu a găsit o îmbunătățire semnificativă a dexterității sau a sensibilității tactile în cazul degetelor zbârcite. Prin urmare, rolul exact al acestui fenomen rămâne încă discutat.
Temperatura apei poate influența fenomenul. Cercetările asupra răspunsului vasomotor arată că temperatura și durata expunerii pot modifica modul în care apare zbârcirea.
Este însă important să nu confundăm acest fenomen cu deteriorarea pielii. În condiții obișnuite, cutele sunt temporare și reversibile: după ce mâinile sunt scoase din apă și se usucă, aspectul pielii revine treptat la normal.
Poate părea surprinzător, dar răspunsul pielii la apă este folosit și în anumite contexte medicale pentru evaluarea funcției sistemului nervos autonom.
Dacă zbârcirea este absentă sau mult redusă într-o anumită zonă, medicii pot lua în calcul afectarea nervilor care controlează răspunsul vasomotor. Testul de zbârcire a pielii este cercetat inclusiv ca instrument de evaluare a unor neuropatii periferice.
Asta nu înseamnă că o persoană care observă că degetele i se zbârcesc mai mult sau mai puțin decât ale altcuiva are automat o problemă neurologică. Fenomenul poate varia în funcție de temperatură, durata expunerii și particularitățile individuale.
Cutele care apar după baie sau după înot nu sunt riduri permanente și nu au legătură cu îmbătrânirea pielii.
Este un răspuns fiziologic reversibil, determinat în principal de vasoconstricția controlată de sistemul nervos simpatic. După ce mâinile ies din apă, fluxul sanguin și aspectul pielii revin treptat la normal.
Așadar, data viitoare când observi că degetele s-au zbârcit după o baie lungă, nu înseamnă că pielea ta s-a „uscat” sau că a absorbit pur și simplu prea multă apă. Este unul dintre acele mecanisme aparent banale prin care sistemul nervos intervine asupra corpului fără să ne dăm seama.
FOTO: Shutterstock