Miopia la copii devine tot mai frecventă. Află care sunt primele semne, de ce timpul petrecut afară contează și când este recomandat un control oftalmologic.
Miopia, cunoscută și sub denumirea de vedere de aproape bună, dar vedere neclară la distanță, apare tot mai des în rândul copiilor. Apropierea excesivă de televizor, cărțile ținute foarte aproape de față sau tendința de a miji ochii pot fi semne care merită verificate. Specialiștii atrag atenția că depistarea timpurie este importantă, deoarece miopia apărută la vârste mici are mai mult timp să evolueze.
Mulți părinți observă schimbările în momente obișnuite. Copilul se apropie de televizor, mijește ochii atunci când încearcă să citească un indicator aflat la distanță sau ține cartea mai aproape de față. Luate separat, aceste gesturi pot părea simple obiceiuri. Împreună, însă, pot fi printre primele semne ale miopiei, o problemă de vedere care apare tot mai frecvent la copii, în special în mediul urban.
Miopia apare atunci când globul ocular se dezvoltă și devine puțin mai lung decât ar trebui. În această situație, lumina nu se focalizează direct pe retină, ci în fața acesteia. Copilul poate vedea clar obiectele aflate aproape, dar cele aflate la distanță apar neclare. Problema nu este doar apariția miopiei, ci și vârsta la care aceasta începe și ritmul în care evoluează.
Unul dintre factorii analizați în legătură cu dezvoltarea miopiei este timpul petrecut în aer liber. Lumina naturală determină ochii să elibereze dopamină, un semnal chimic care contribuie la reglarea creșterii globului ocular. Atunci când timpul petrecut afară este înlocuit cu ore întregi în interior, în fața ecranelor sau cu activități care presupun privitul îndelungat de aproape, acest factor protector poate fi redus.
Asta nu înseamnă că ecranele sau învățatul sunt singurele cauze ale miopiei. Contează însă combinația dintre timpul redus petrecut în aer liber și perioadele lungi în care copilul își solicită vederea de aproape.
Miopia apărută în copilărie se deosebește de cea observată la un adult prin faptul că are mai mult timp să evolueze. Cu cât apare mai devreme, cu atât există mai mulți ani în care poate progresa. În plus, miopia tinde să evolueze mai rapid la copiii mai mici.
În formele severe, miopia poate ajunge la miopie forte, asociată ulterior cu un risc mai mare pentru anumite probleme oculare, printre care dezlipirea de retină, glaucomul, cataracta apărută la vârste mai mici și afecțiuni ale maculei. Aceste posibile complicații nu sunt un motiv pentru panică, dar reprezintă un argument pentru depistarea și urmărirea miopiei încă din copilărie.
Una dintre dificultățile depistării miopiei este că cei mici nu știu întotdeauna că vederea lor s-a schimbat. Dacă un copil nu a văzut niciodată clar un obiect aflat la distanță, este posibil să nu realizeze că acesta ar trebui să fie mai bine definit. În schimb, începe să se adapteze: se așază mai aproape de tablă, apropie cărțile de ochi sau mijește ochii.
Pentru că schimbarea se produce treptat, părinții o pot observa abia după câteva luni. De aceea, controalele oftalmologice periodice pot ajuta la identificarea modificărilor înainte ca acestea să devină evidente în viața de zi cu zi.
Citește și: Joaca in aer liber pazeste copiii de miopie
În trecut, ochelarii erau folosiți în principal pentru a face imaginea mai clară. În prezent, în cazul copiilor cu miopie, atenția se îndreaptă și către metode care urmăresc încetinirea evoluției miopiei. Abordarea poate include mai mult timp petrecut în aer liber, pauze regulate în timpul activităților care solicită vederea de aproape și folosirea unor lentile concepute special pentru controlul miopiei.
Una dintre companiile care au cercetat acest domeniu este ZEISS, care a dezvoltat lentilele MyoCare. Acestea sunt concepute atât pentru corectarea vederii, cât și pentru a contribui la încetinirea alungirii globului ocular.
Lentilele au o zonă centrală care oferă o vedere clară și elemente optice fine, denumite C.A.R.E. (Cylindrical Annular Refractive Elements), concepute pentru a transmite ochiului semnale care urmăresc încetinirea alungirii acestuia.
Ochelarii reprezintă doar o parte a abordării. Pentru ca o soluție optică să funcționeze, copilul trebuie să o poarte conform recomandărilor specialistului. În același timp, obiceiurile de zi cu zi rămân importante: perioade mai lungi petrecute afară, pauze în timpul activităților de aproape și folosirea echilibrată a ecranelor.
Alegerea lentilelor și stabilirea unei strategii pentru controlul miopiei ar trebui făcute împreună cu un specialist în îngrijirea ochilor, în funcție de nevoile fiecărui copil.
Primele măsuri sunt simple. Părinții pot fi atenți la semnele pe care le observă în activitățile de zi cu zi și pot evita să aștepte până când copilul se plânge că nu vede. Mai mult timp în aer liber, pauze regulate de la activitățile desfășurate de aproape și controale oftalmologice periodice pot contribui la o mai bună supraveghere a vederii.
În cazul miopiei, depistarea timpurie poate face diferența. Vederea clară nu este importantă doar pentru citirea de la tablă, ci și pentru modul în care copilul învață, se joacă, interacționează cu cei din jur și se dezvoltă.
Sursa: timesofindia.indiatimes.com
Sursa foto: Shutterstock