Cu mult înainte ca prăjiturile sofisticate și deserturile cu creme elaborate să ajungă pe mesele românilor, gospodinele pregăteau dulciuri simple, din puține ingrediente, dar cu un gust care a rămas în memoria multor generații. Printre acestea se numără și celebrii „coceni bătuți”, un desert aproape uitat astăzi, dar extrem de popular în urmă cu un secol.
Acești biscuiți prăjiți erau pregătiți mai ales la sate, în perioadele în care cuptoarele nu erau folosite sau când gospodinele își doreau un desert rapid. Deși denumirea poate stârni curiozitate, „cocenii bătuți” nu au nicio legătură cu porumbul. Numele vine de la forma lor alungită și de la faptul că aluatul era modelat și bătut ușor înainte de a fi prăjit.
Astăzi, rețeta a revenit în atenția pasionaților de gastronomie tradițională și a devenit populară inclusiv pe rețelele sociale, unde mulți încearcă să recreeze gustul copilăriei.
În urmă cu 100 de ani, deserturile erau preparate din ingrediente aflate în orice cămară. Ouăle, făina, laptele și puțin zahăr erau suficiente pentru a obține un preparat gustos, fără costuri mari.
Cocenii bătuți aveau avantajul că se pregăteau rapid și nu necesitau coacere în cuptor. Tot ce era nevoie era o tigaie cu ulei bine încins. După prăjire, biscuiții deveneau rumeni și crocanți la exterior, dar rămâneau ușor fragezi în interior.
Pentru aproximativ 25-30 de biscuiți ai nevoie de:
:format(webp):quality(100)/https%3A%2F%2Fwww.csid.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F07%2Fpreparare-biscuiti.jpeg)
Într-un bol încăpător se bat ouăle împreună cu zahărul și zahărul vanilat până când compoziția devine omogenă.
Se adaugă laptele și untul topit, apoi se încorporează treptat făina amestecată cu praful de copt și sarea.
Se frământă până când rezultă un aluat neted, elastic și nelipicios.
Dacă este necesar, se mai poate adăuga puțină făină.
Aluatul se lasă să se odihnească aproximativ 20-30 de minute.
După perioada de odihnă, aluatul se împarte în bucăți mici.
Fiecare bucată se rulează sub forma unui baton subțire, cu lungimea de aproximativ 10-12 centimetri.
Apoi este apăsată ușor cu palma sau cu sucitorul, de unde provine și denumirea de „bătuți”.
Forma nu trebuie să fie perfectă. Tocmai aspectul rustic face parte din farmecul acestui desert tradițional.
Într-o tigaie adâncă se încinge suficient ulei.
Biscuiții se prăjesc la foc mediu câteva minute pe fiecare parte, până capătă o culoare aurie.
Este important ca temperatura uleiului să nu fie prea mare, pentru ca interiorul să aibă timp să se gătească fără ca exteriorul să se ardă.
După prăjire, se scot pe hârtie absorbantă pentru a elimina excesul de ulei.
La final, pot fi pudrați cu zahăr sau serviți simpli.
În multe gospodării, cocenii bătuți erau serviți alături de lapte rece sau de ceai.
Copiii îi mâncau dimineața sau după-amiaza, iar adulții îi apreciau ca desert rapid în zilele de sărbătoare sau după muncile câmpului.
Fiind rezistenți, puteau fi păstrați câteva zile într-o cutie metalică, unde își mențineau textura crocantă.
Dacă vrei un aluat mai fraged, lasă-l să se odihnească înainte de modelare. Glutenul se relaxează, iar biscuiții vor avea o textură mai plăcută.
Nu prăji prea mulți odată. Dacă tigaia este aglomerată, temperatura uleiului scade și biscuiții absorb mai multă grăsime.
Focul trebuie să fie mediu. La temperatură foarte mare, exteriorul se rumenește rapid, iar interiorul poate rămâne insuficient gătit.
După prăjire, lasă biscuiții câteva minute pe hârtie absorbantă înainte de servire.
Dacă îți plac aromele mai intense, poți adăuga în aluat coajă rasă de lămâie sau portocală ori puțină scorțișoară.
Într-o perioadă în care deserturile sunt tot mai elaborate, cocenii bătuți demonstrează că simplitatea poate fi la fel de gustoasă.
Se prepară din ingrediente pe care aproape orice familie le are în casă, nu necesită echipamente speciale și sunt gata într-un timp relativ scurt.
Mai mult decât atât, această rețetă păstrează vie o parte din patrimoniul culinar românesc, readucând în bucătăriile de astăzi un desert care făcea parte din copilăria și tinerețea bunicilor noștri.
Crocanți la exterior, fragezi în interior și ușor aromați, cocenii bătuți sunt dovada că unele dintre cele mai bune rețete sunt și cele mai simple. Iar faptul că au rezistat în memoria colectivă timp de aproape un secol spune totul despre gustul lor.