Mulți adulți care ajung la un diagnostic de ADHD au petrecut ani buni convingându-se că sunt pur și simplu dezorganizați sau prea obosiți ca să funcționeze cum ar trebui.
ADHD nu e o tulburare exclusiv a copilăriei, iar simptomele clinice pot persista la vârsta adultă în 60% dintre cazuri, diagnosticul fiind adesea pus abia la maturitate. La adulți, tabloul arată diferit față de copilul hiperactiv din imaginea clasică și tocmai de aceea trece atât de des neobservat. Descoperă aici un test de screening care poate clarifica dacă ce trăiești are un substrat mai concret decât ai crezut. Prezentarea cea mai frecventă la adolescenți și adulți este cea cu simptome predominant de neatenție. Hiperactivitatea și impulsivitatea scad cu vârsta mai rapid decât neatenția, care tinde să persiste.
În mod surprinzător pentru percepția multora este faptul că persoanele cu ADHD pot rămâne concentrate ore întregi pe activități pe care le găsesc stimulante, precum jocuri, proiecte în care se implică și sunt pasionate sau în situații de urgență. ADHD poate fi privit mai degrabă ca o tulburare de reglare a atenției decât ca un deficit propriu-zis. Mulți oameni cu ADHD se pot concentra în anumite contexte, dar nu pot activa concentrarea în momentele obișnuite în care e necesară, potrivit unui studiu. Tocmai această capacitate de hiperfocusare îi face pe mulți să nu își ia în serios propriile dificultăți pentru a nu fi desconsiderați de către cei din jur. Cazurile de ADHD nediagnosticate sau diagnosticate greșit la adulți sunt foarte frecvente. Simptomele ADHD pot fi mascate din cauza asemănării cu tulburările de anxietate, de dispoziție sau cu cele legate de consumul de substanțe. Femeile sunt mai predispuse să prezinte simptome de neatenție, ceea ce face diagnosticul mai puțin probabil. În practică, asta înseamnă că multe femei cu ADHD ajung să fie tratate ani buni pentru anxietate sau depresie pentru că problema de fond nu a fost identificată. La bărbați, ADHD adult se poate ascunde în spatele unor comportamente impulsive, dificultăți financiare, instabilitate profesională sau relațională, simptome pe care nici pacienții, nici medicii nu le conectează automat cu o tulburare de neurodezvoltare.
Mulți adulți cu ADHD se prezintă cu oboseală cronică, nu cu neatenție vizibilă. Efortul persistent de control cognitiv al atenției poate cauza distragere, lacune mentale, iar oboseala atenției poate duce la motivație scăzută și capacitate redusă de a îndeplini sarcini de bază. Hiperactivitatea în sine poate fi epuizantă. Altfel, creierul unui adult cu ADHD lucrează constant mai mult decât al unui adult perfect sănătos pentru a produce același rezultat. Nu orice dificultate de concentrare înseamnă ADHD. Dar dacă recunoști în cele de mai sus un tipar persistent, nu episodic, legat de o perioadă dificilă, ci prezent de ani buni în mai multe contexte, merită să explorezi mai departe. Un diagnostic corect nu schimbă cine ești, dar poate schimba modul în care înțelegi de ce anumite lucruri au fost întotdeauna mai grele pentru tine decât pentru alții.
Foto: Pexels