După slujba de Înviere, se întâmplă adesea ca în biserică sau în apropierea ei să rămână lumânări aruncate ori uitate de credincioși. Din acest motiv apare întrebarea firească: ce ar trebui făcut cu lumânarea primită în noaptea Învierii și în ce momente mai este potrivit să o aprindem?
Dincolo de semnificația ei profundă, lumânarea de Înviere simbolizează prezența Mântuitorului Iisus Hristos în viața noastră. Totodată, ea reprezintă și jertfa personală a fiecăruia dintre noi, fiind o ofrandă adusă lui Dumnezeu împreună cu efortul și dăruirea de a participa la Sfânta Liturghie din noaptea sfântă. Tocmai de aceea, folosirea acestei lumânări nu este întâmplătoare, ci ține de o anumită rânduială bisericească.
Chiar dacă există numeroase obiceiuri populare sau practici cu caracter superstițios, acestea nu sunt în acord cu învățătura Bisericii. Lumânarea nu trebuie stinsă de pragul casei sau de grindă, nu se folosește pentru a afuma animalele din gospodărie și nici pentru practici de ghicit sau alte ritualuri similare.
În ceea ce privește utilizarea corectă, lumânarea de la Înviere nu trebuie aruncată și nici amestecată cu alte lumânări obișnuite folosite la biserică. Ea se păstrează cu grijă și se duce acasă, unde poate fi aprinsă treptat, câte puțin, pe parcursul Săptămânii Luminate.
De asemenea, unii credincioși aleg, cu binecuvântarea preotului, să păstreze o parte din această lumânare pentru momente speciale din viață. Ea poate fi aprinsă în clipe de încercare, boală sau pericol, ca semn al credinței și al nădejdii că Hristos a biruit toate greutățile, oferindu-ne tuturor speranță, lumină și întărire sufletească.
foto: shutterstock