Ce mâncau românii dimineața, pe vremea lui Ștefan cel Mare. Cum ara micul-dejun în urmă cu 600 de ani

Pe vremea lui Ștefan cel Mare, în secolul al XV-lea, conceptul de mic-dejun nu semăna deloc cu cel de astăzi. Alimentația era strâns legată de ritmul muncilor agricole și de regulile religioase, iar mesele erau simple și bazate pe produse locale.

În acea perioadă, oamenii începeau ziua cu alimente consistente, care să le ofere energie pentru munca fizică. Posturile religioase erau respectate cu strictețe, ceea ce influența puternic meniul zilnic.

Alimentul de bază: terciul și „mămăliga” de mei

Un detaliu important este că porumbul nu exista în Europa în secolul al XV-lea. Acesta a ajuns pe continent abia după descoperirea Americii, așa că mămăliga de atunci nu era făcută din mălai.

În schimb, românii pregăteau un fel de mămăligă sau terci din mei, o cereală foarte răspândită în acea perioadă.

Cele mai comune preparate de dimineață erau:

• terciul de mei – boabele de mei erau măcinate mai mare și fierte în apă sau lapte. Preparatul era sățios și oferea energia necesară pentru muncile câmpului
• pâinea de secară sau de grâu – grâul era considerat un aliment mai scump și era consumat mai ales de boieri sau la mesele de sărbătoare. Oamenii de rând mâncau mai ales pâine neagră, densă, făcută din amestecuri de cereale

Cu ce era servit terciul dimineața

Atunci când nu era perioadă de post, mesele românilor puteau include și produse de origine animală.

Printre cele mai frecvente alimente consumate alături de terci sau pâine se numărau:

• brânza și urda, păstrate în putini de lemn sau în burdufuri din piele
• laptele acru, o variantă străveche a iaurtului de astăzi
• ouăle, de obicei fierte sau coapte direct în spuză

O alimentație simplă, dar hrănitoare

Deși mesele erau mult mai simple decât cele din prezent, alimentația din acea perioadă era bazată pe produse naturale și locale. Cerealele, lactatele și ouăle ofereau nutrienții necesari pentru o zi de muncă grea.

Astfel arăta, în linii mari, micul-dejun al românilor de acum aproximativ 600 de ani, în vremea lui Ștefan cel Mare – o masă modestă, dar consistentă, adaptată stilului de viață din acea epocă.