Pe vremea lui Ștefan cel Mare, în secolul al XV-lea, conceptul de mic-dejun nu semăna deloc cu cel de astăzi. Alimentația era strâns legată de ritmul muncilor agricole și de regulile religioase, iar mesele erau simple și bazate pe produse locale.
În acea perioadă, oamenii începeau ziua cu alimente consistente, care să le ofere energie pentru munca fizică. Posturile religioase erau respectate cu strictețe, ceea ce influența puternic meniul zilnic.
Un detaliu important este că porumbul nu exista în Europa în secolul al XV-lea. Acesta a ajuns pe continent abia după descoperirea Americii, așa că mămăliga de atunci nu era făcută din mălai.
În schimb, românii pregăteau un fel de mămăligă sau terci din mei, o cereală foarte răspândită în acea perioadă.
Cele mai comune preparate de dimineață erau:
Atunci când nu era perioadă de post, mesele românilor puteau include și produse de origine animală.
Printre cele mai frecvente alimente consumate alături de terci sau pâine se numărau:
Deși mesele erau mult mai simple decât cele din prezent, alimentația din acea perioadă era bazată pe produse naturale și locale. Cerealele, lactatele și ouăle ofereau nutrienții necesari pentru o zi de muncă grea.
Astfel arăta, în linii mari, micul-dejun al românilor de acum aproximativ 600 de ani, în vremea lui Ștefan cel Mare – o masă modestă, dar consistentă, adaptată stilului de viață din acea epocă.
:format(webp):quality(100)/https%3A%2F%2Fwww.csid.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F03%2FStefan-cel-mare2-1200x686.jpeg)