Dragobete este, în mitologia populară românească, personificarea iubirii și a primăverii. Considerat fiul Babei Dochia în unele legende, Dragobete era un tânăr chipeș și năvalnic, simbol al pasiunii curate, al veseliei și al renașterii naturii. El marca momentul în care natura începe să se trezească la viață, iar păsările își aleg perechea, motiv pentru care sărbătoarea este asociată cu iubirea, logodna și începuturile.
Ziua de 24 februarie este considerată echivalentul românesc al Zilei Îndrăgostiților, dar cu rădăcini mult mai vechi, precreștine, legate de ritmurile naturii și de calendarul agrar. Sărbătoarea are loc cu aproximativ o lună înainte de echinocțiul de primăvară și simbolizează trecerea de la iarnă la primăvară, de la frig la căldură, de la izolare la apropiere. Dragobetele mai este cunoscut în diferite regiuni ale țării sub mai multe denumiri tradiționale:
Toate aceste nume reflectă legătura strânsă dintre sărbătoare și împerecherea păsărilor, considerată un semn că și oamenii trebuie să-și mărturisească sentimentele. Tradiția spune că tinerii care se sărută în această zi vor rămâne împreună tot anul, iar cei care participă la jocurile și obiceiurile specifice vor avea parte de iubire și noroc.
În mediul rural, Dragobetele era sărbătorit prin adunări ale fetelor și flăcăilor, cules de flori de primăvară, cântece și voie bună. Se credea că cei care nu țin sărbătoarea nu vor avea parte de dragoste sau vor fi lipsiți de noroc în relații.
Pe lângă obiceiurile populare, Dragobetele a devenit în timp și un prilej perfect pentru gesturi tandre și surprize culinare. Prepararea unui desert special pentru persoana iubită este una dintre cele mai „dulci” tradiții moderne asociate acestei zile. O prăjitură pregătită în casă poate deveni un simbol al grijii și al afecțiunii, mai ales dacă este împărțită cu cei dragi, într-o atmosferă caldă și luminoasă.
Un desert rafinat, cu foi crocante și cremă fină, îmbogățit cu prospețimea căpșunelor – perfect pentru o zi dedicată iubirii.
Ingrediente
Pentru aluat (foile de cremșnit):
Pentru uns:
Pentru cremă:
După ce aluatul a fost frământat și lăsat la frigider aproximativ două ore, se împarte în două părți egale. Se întind două foi care se coc pe dosul unei tăvi de 27×35 cm, la 180°C, timp de aproximativ 25 de minute fiecare, până devin aurii și crocante. Se lasă la răcit complet.
Gălbenușurile se mixează cu sarea și zahărul până devin spumoase și își dublează volumul. Se adaugă puțin lapte rece pentru a subția compoziția, apoi făina, amestecând bine pentru a evita formarea cocoloașelor.
Restul de lapte se încălzește până aproape de punctul de fierbere. Laptele cald se toarnă treptat peste amestecul de gălbenușuri, amestecând continuu.
Compoziția se pune din nou pe foc mic și se amestecă permanent până când crema se îngroașă și apar primele bule. După ce crema s-a îngroșat, se ia de pe foc și se acoperă imediat cu folie alimentară lipită direct pe suprafață, pentru a preveni formarea crustei.
Pentru răcire rapidă, vasul poate fi așezat într-un recipient cu apă rece, schimbând apa periodic. Când crema devine călduță, se poate muta la frigider. După răcirea completă, crema se mixează cu mascarponele și esența de vanilie până devine fină și aerată.
Căpșunele se spală bine, se îndepărtează codițele și, dacă sunt mari, se taie în jumătăți. Se așază prima foaie de aluat în tavă. Se întinde uniform jumătate din cremă peste foaie.
Se așază căpșunele peste cremă, presându-le ușor pentru a se fixa. Se acoperă cu restul de cremă. Se pune deasupra a doua foaie de aluat. Prăjitura se acoperă cu folie alimentară, peste care se așază o greutate ușoară pentru a presa uniform foile. Se lasă la frigider câteva ore sau, ideal, peste noapte.
La final, se porționează cu un cuțit cu lamă subțire și bine ascuțită și se pudrează cu zahăr înainte de servire.
foto: retetepentrutoategusturile.ro