Sâmbăta Morților, denumită în tradiția populară și „Moșii de Iarnă”, este una dintre cele mai însemnate zile din calendarul creștin-ortodox dedicate pomenirii celor trecuți la cele veșnice. Această zi are o profundă încărcătură spirituală, fiind consacrată rugăciunii și faptelor de milostenie săvârșite pentru sufletele celor adormiți. În acest an, comemorarea are loc pe 14 februarie, moment în care credincioșii duc la biserică daruri și oferă pomană în semn de respect, iubire și recunoștință față de cei care nu mai sunt printre noi.
Moșii de Iarnă sunt prăznuiți în sâmbăta dinaintea începerii Postului Paștelui, zi care precedă Duminica Înfricoșătoarei Judecăți. În dimineața acestei zile, în toate bisericile ortodoxe se săvârșește Sfânta Liturghie, urmată de slujba de pomenire a morților (parastas). În cadrul slujbei, preoții citesc pomelnicele cu numele celor adormiți, iar credincioșii se roagă pentru iertarea păcatelor și odihna sufletelor acestora.
Pe lângă coșurile pregătite pentru a fi sfințite la biserică, oamenii obișnuiesc să pregătească și pachete de pomană pe care le oferă persoanelor nevoiașe sau membrilor comunității.
De regulă, aceste pachete sunt în număr impar — cinci, șapte sau nouă — cifre considerate aducătoare de binecuvântare. Conținutul lor are adesea o simbolistică aparte: merele amintesc de mărul lui Adam și de condiția umană, covrigii, prin forma lor rotundă, simbolizează continuitatea vieții și universul, iar pâinea reprezintă hrana esențială și darul lui Dumnezeu.
În pachete se mai pun dulciuri, apă sau suc, iar în unele regiuni sunt incluse și preparate tradiționale precum plăcinta cu brânză, orezul cu lapte ori sarmalele. Uneori se adaugă și un bănuț, considerat simbol al prosperității și al norocului. Tradiția populară spune că gestul milosteniei aduce binecuvântare atât celui care oferă, cât și celui care primește.
Un obicei specific Moșilor de Iarnă, întâlnit mai ales în mediul rural, este împărțirea piftiilor. De altfel, această practică a dus la denumirea populară a zilei de „Sâmbăta Piftiilor”. Deși piftia este un preparat servit rece, ea are o semnificație simbolică profundă în cultura românească, fiind considerată o ofrandă potrivită pentru pomenirea celor adormiți și o expresie a continuității tradițiilor transmise din generație în generație.