Tot mai mulți români care se apropie de vârsta pensionării se întreabă ce se întâmplă cu pensia lor dacă, de-a lungul vieții, au lucrat o perioadă cu jumătate de normă. Este o situație des întâlnită, mai ales în cazul celor care au avut contracte part-time, fie din motive personale, fie pentru a putea îmbina munca cu alte responsabilități. Legea pensiilor oferă răspunsuri clare, însă diferența dintre vechime și suma finală primită la pensie creează adesea confuzii.
Un prim aspect important, care îi liniștește pe mulți angajați, este legat de vechime. Conform legislației în vigoare, perioadele lucrate cu jumătate de normă sunt recunoscute integral ca vechime în muncă, atâta timp cât există un contract legal de muncă și contribuțiile au fost plătite.
Cu alte cuvinte, un an lucrat part-time este considerat un an întreg de stagiu de cotizare, la fel ca în cazul unui contract cu normă întreagă. Din punctul de vedere al dreptului de a ieși la pensie, adică îndeplinirea stagiului minim necesar, nu există nicio penalizare pentru munca cu jumătate de normă.
Astfel, dacă o persoană a lucrat, de exemplu, 10 ani cu normă întreagă și alți 10 ani cu jumătate de normă, va avea în total 20 de ani de vechime luați în calcul la pensie.
:format(webp):quality(100)/https%3A%2F%2Fwww.csid.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F02%2Facte.jpeg)
Deși vechimea este recunoscută complet, diferența apare la calculul sumei finale a pensiei. Sistemul public de pensii din România nu se bazează doar pe numărul de ani munciți, ci mai ales pe punctajul acumulat de-a lungul vieții profesionale.
Punctajul de pensie se calculează în funcție de salariul brut pentru care s-au plătit contribuțiile, raportat la salariul mediu brut pe economie din anul respectiv. Cu cât venitul a fost mai mic, cu atât punctajul anual este mai mic.
Prin urmare, o persoană care a lucrat cu jumătate de normă, având un salariu mai redus, va acumula mai puține puncte de pensie pentru fiecare an, chiar dacă anul respectiv contează integral ca vechime.
În practică, două persoane care au același număr de ani munciți pot ajunge la pensii foarte diferite. De exemplu, cineva care a lucrat 30 de ani cu normă întreagă, la salarii apropiate sau peste media națională, va avea un punctaj mult mai mare decât o persoană care a lucrat aceeași perioadă, dar cu jumătate de normă sau cu salarii mici.
Acest lucru explică de ce există pensionari cu peste 30 de ani de vechime care primesc pensii relativ mici. În multe cazuri, pensia rezultată este apropiată de pensia minimă garantată de stat, iar diferența până la acest prag este completată printr-un ajutor social.
Au existat situații în care pensionari cu peste 29–31 de ani de muncă au ajuns să primească pensii de aproximativ 1.300–1.600 de lei pe lună. Motivul principal nu a fost lipsa vechimii, ci punctajul scăzut, determinat de contribuții mici plătite pe parcursul vieții active.
Aceste cazuri arată clar că nu este suficient doar să acumulezi ani de muncă, ci contează foarte mult nivelul veniturilor pentru care ai contribuit. Munca part-time, deși recunoscută ca vechime, duce inevitabil la un punctaj mai mic.
Pentru pensionarii sau viitorii pensionari care au lucrat cu jumătate de normă, regulile sunt clare:
anii lucrați part-time sunt luați integral în calcul ca vechime;
pensia este influențată de salariul pentru care s-au plătit contribuțiile;
veniturile mai mici duc la punctaje mai mici și, implicit, la pensii mai mici.
De aceea, perioadele de muncă part-time au un impact direct asupra cuantumului pensiei, nu asupra dreptului de a primi pensie.
Pensia se stabilește prin înmulțirea punctajului total acumulat cu valoarea punctului de pensie stabilită prin lege la momentul pensionării. Dacă punctajul este mic, și pensia va fi mică, indiferent de numărul de ani lucrați.
Astfel, cine a lucrat mai mulți ani cu jumătate de normă, la salarii sub media pe economie, va avea un punctaj mai redus decât cineva care a lucrat aceeași perioadă cu normă întreagă.
Românii care au lucrat cu jumătate de normă nu pierd ani de vechime la pensie, însă pot pierde la capitolul sumă încasată lunar. Diferența nu este dată de numărul de ani munciți, ci de nivelul contribuțiilor plătite. Cu cât salariile au fost mai mici, cu atât punctajul acumulat este mai redus, iar pensia rezultată va fi mai mică. Este o realitate importantă de cunoscut, mai ales pentru cei care încă se află în câmpul muncii și pot lua decizii care să le influențeze viitorul financiar.