În vremurile de altădată, când gospodinele se descurcau cu ce aveau în casă și fiecare bănuț era chibzuit cu grijă, cozonacul nu lipsea de pe masa de sărbătoare. Rețetele erau simple, „economice”, dar aluatul ieșea fraged, aromat și neașteptat de bogat, chiar dacă ingredientele erau puține.
O astfel de rețetă veche, transmisă din generație în generație, folosește cantități reduse și tehnici tradiționale de frământare și dospire – secretul unor cozonaci ieftini, dar delicioși.
Rețeta e un exemplu perfect de gospodărire: puține ingrediente, multă migală, rezultat garantat.
1. Pregătirea făinii și a maielei
Făina se cerne într-o covățică sau într-un vas încăpător. Din toată cantitatea se pune deoparte o pătrime pentru maia. Drojdiile se freacă bine în această făină, apoi se toarnă puțin lapte călduț și se pregătește o cocă moale. Se bate aproximativ 10–15 minute și se lasă la dospit la cald.
2. Laptele îndulcit și aromele
Cât timp crește maiaua, zahărul se lasă să se dizolve în lapte. Se răzuiește coaja de lămâie, se amestecă ouăle și sarea – baza aromelor atât de specifice cozonacului tradițional.
3. Împreunarea aluatului
După ce maiaua a crescut, se amestecă cu restul de făină, turnând treptat laptele îndulcit, ouăle și aromele. Aluatul se frământă energic timp de 20 de minute, cu mâinile, exact ca în gospodăriile de altădată.
4. Incorporarea untului și „bătaia” cozonacului
Când aluatul începe să prindă formă, se adaugă untul încălzit. De aici vine secretul texturii: se bate aluatul până ce nu se mai lipește de mâini și apar mici bășici la suprafață – semn că glutenul s-a activat și cozonacul va fi pufos.
5. Prima dospire
Aluatul se acoperă și se lasă la căldură până își dublează volumul.
6. Formarea cozonacilor
Coca crescută se pune pe masă și se împarte în patru părți. Fiecare bucată se întinde ușor, se presară stafidele spălate și curățate, apoi se rulează sau se împletește. Bucățile astfel formate se așază în tăvile unse și se mai lasă o dată la dospit, sub șervete călduțe.
7. Coacerea
Cuptorul se încălzește moderat. Cozonacii se ung cu gălbenuș de ou și se introduc la copt, având grijă să nu se ardă. Se coc „domol”, ca în cuptoarele vechi de pâine.
Citeș te ș i: Cum obții rapid cozonacul, fără frământare. Cea mai simplă rețetă pentru gospodine
Deși rețeta este „economică”, tehnica minuțioasă și frământarea îndelungată transformă ingredientele modeste în cozonaci pufoși, aromați și suculenți. Așa lucrau strămoșii noștri: cu răbdare, cu pricepere și cu bucuria de a pune pe masă ceva bun, chiar și cu bani puțini.
Foto cu caracter ilustrativ: Shutterstock