Potrivit unor studii, vârstnicele care își mențin un stil de viață activ social au niveluri mai scăzute de cortizol, hormonul adesea numit „hormonul stresului”. În timp ce îmbătrânirea poate aduce provocări fizice și emoționale, interacțiunile sociale par să ofere un avantaj hormonal — reducând stresul și susținând o stare de bine generală.
Cortizolul este produs de glandele suprarenale ca răspuns la stres și are un rol esențial, dar când este ridicat constant, poate avea efecte negative asupra sănătății.
Conectarea cu alți oameni, menținerea relațiilor de prietenie sau participarea la activități de grup (cum ar fi cluburi pentru vârstnici, voluntariat, evenimente comunitare) oferă un sprijin social care poate modera răspunsul biologic la stres. Potrivit specialiștilor, persoanele în vârstă care socializează regulat raportează un nivel mai bun de echilibru emoțional și o reducere a senzației de izolare.
Impactul nu este doar la nivel hormonal: socializarea stimulează și sănătatea cognitivă. Prieteniile și interacțiunile regulate pot menține creierul activ și protejat de declinul neurodegenerativ.
În plus, relațiile interpersonale contribuie la un sentiment de semnificație și utilitate — sentimente importante mai ales la o vârstă când rutina poate deveni monotonă, iar izolarea, periculoasă.
Socializarea este mult mai mult decât o bucurie — pentru persoanele vârstnice, poate fi o veritabilă terapie biologică. Prin menținerea legăturilor sociale, ele nu doar că își reduc nivelul de cortizol, dar își întăresc sănătatea cognitivă și emoțională. Într-o lume în care îmbătrânirea aduce riscul izolării, interacțiunea umană rămâne una dintre cele mai puternice resurse de reziliență.
FOTO: Shutterstock