Ziua de 30 noiembrie, dedicată Sfântului Apostol Andrei, este o sărbătoare a credinței, a rădăcinilor și a identității spirituale românești. El rămâne simbolul curajului de a răspândi lumina Evangheliei și al legăturii noastre directe cu începuturile creștinismului. Prin viața, misiunea și jertfa sa, Sfântul Andrei continuă să fie nu doar ocrotitorul României, ci și un model de credință vie și neclintită, care a trecut de veacuri până la noi.
Sfântul Apostol Andrei, fratele Sfântului Petru, s-a născut în Betsaida Galileii, fiind fiul pescarului Iona. El este primul dintre apostoli care L-a urmat pe Iisus Hristos, motiv pentru care este numit „cel dintâi chemat”. Înainte de a deveni ucenic al Mântuitorului, Andrei a fost discipol al Sfântului Ioan Botezătorul și a fost martor la botezul lui Iisus în Iordan, moment ce i-a schimbat viața.
Chemarea sa la apostolie este descrisă în Evanghelia după Matei: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”. Din acel moment, Sfântul Andrei și-a părăsit viața simplă de pescar și L-a urmat pe Hristos, devenind unul dintre cei mai apropiați ucenici ai Săi.
După Înălțarea Domnului, Apostolii s-au răspândit în lume pentru a propovădui credința creștină. Sfântului Andrei i-a revenit misiunea de a duce Evanghelia în părțile Mării Negre, în Bitinia, Tracia, Macedonia și Sciția Mică, teritoriul Dobrogei de astăzi. Aici, potrivit tradiției, el a întemeiat primele comunități creștine, fiind astfel considerat creștinătorul românilor.
În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a stabilit ca ziua de 30 noiembrie, Sfântul Apostol Andrei, să fie marcată cu cruce roșie în calendarul bisericesc, fiind una dintre cele mai importante sărbători religioase ale poporului român.
Sfântul Andrei a fost martirizat în orașul Patras, Grecia, unde a fost răstignit pe o cruce în formă de X, cunoscută astăzi ca „Crucea Sfântului Andrei”. El a cerut acest tip de cruce din smerenie, considerându-se nevrednic să fie răstignit la fel ca Mântuitorul.
Crucea Sfântului Andrei a devenit simbol al credinței, al umilinței și al biruinței spirituale asupra suferinței. De asemenea, imaginea acestei cruci se regăsește pe steagurile unor țări care îl cinstesc ca ocrotitor: Scoția, Grecia, Rusia și Spania.
Ziua Sfântului Andrei este însoțită de numeroase obiceiuri și credințe populare, multe dintre ele cu rădăcini precreștine. În tradiția românească, noaptea de 29 spre 30 noiembrie este considerată una magică, în care granița dintre lumi devine subțire, iar spiritele pot trece în lumea celor vii.
Citește și: Sfântul Andrei. Ce e bine să faci cu grâul pus la încolțit. Adevărata semnificație a acestui proces
Se spune că în această noapte ies strigoii, adică suflete neliniștite care nu și-au găsit odihna. Pentru a se apăra de ele, oamenii ung ferestrele și ușile cu usturoi, iar animalele sunt păzite până dimineața.
Ziua lupului
Tot în credința populară, Sfântul Andrei este și patronul lupilor. Se spune că în această zi lupii devin mai ageri și își pot îndoi gâtul. Pentru a se feri de pagubă, oamenii nu lucrează, nu mătură și nu aruncă gunoiul afară din gospodărie.
Fetele tinere practică diverse ritualuri de dragoste pentru a-și afla ursitul. Cea mai cunoscută tradiție spune că, dacă își pun sub pernă 41 de boabe de grâu, în vis le va apărea viitorul soț. Alte obiceiuri includ coacerea unei turte speciale sau punerea unui cățel de usturoi în mijlocul unui colac, pentru a afla dacă vor avea noroc în dragoste.
Sfântul Andrei este mai mult decât un personaj istoric al creștinismului timpuriu. El reprezintă legătura directă dintre credința românilor și originile apostolice ale Bisericii. Misiunea sa în Dobrogea a lăsat urme adânci în cultura spirituală a acestor locuri, iar numeroase mănăstiri și biserici îi poartă numele.
Pelerinajul anual la Peștera Sfântului Andrei, din apropierea localității Ion Corvin (Constanța), reunește mii de credincioși care vin să se roage în locul unde, potrivit tradiției, Apostolul s-a adăpostit și a predicat.
Foto: shutterstock