În 2015, Paștele ortodox pică pe 20 aprilie 2025! Ca-n fiecare an, în noaptea de Înviere, credincioşii merg la biserică, pentru a lua parte la slujba de Înviere și ca să „ia lumina”. Fiecare credincios poartă în mână o lumânare pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar.
În noaptea de sâmbătă spre duminică credincioşii merg la biserică pentru a primi lumina Lui Hristos. Fiecare îşi pregăteşte o lumânare, care poate fi și o candelă, pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Această lumină se va ține aprinsă în tot timpul săvârșirii Sfintei Învieri.
Această lumânare este simbolul Învierii, al biruinței vietii asupra morții și a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului, conform crestinortodox.ro.
După Înviere, fiecare om se întoarce cu lumânarea aprinsă, numită în cele mai multe părți lumina Învierii, acasă. După ce pășesc peste prag, se închină, iar apoi sting lumânarea în grindă, afumând-o pe aceasta în semnul crucii. După numărul acestor cruci se socotește numărul anilor de când e casa sau câți ani s-a trăit în ea. Lumânarea se păstrează în casă și se aprinde la nevoie.
Lumânarea e păstrată cu cea mai mare sfințenie tot anul pentru a o avea la îndemână si a o putea aprinde la întâmplări primejdioase. În unele zone, cu lumina Învierii se afumă vitele.
Lumânarea de la Înviere se ţine în casă şi se aprinde la nevoie, când creştinul se roagă pentru ceva special sau pentru diferite trebuinţe, la necaz, boală, supărare sau vreme de furtună.
În unele zone din Banat, există datina să se folosească lumina aceasta și de către fetele cele mari pentru a fi bine văzute când se duc la jocuri.
Când rostește preotul întâia oară cuvintele “Hristos a Înviat!”, fetele bătrâne care asistă la Înviere șoptesc: “Eu să joc înainte, pentru a mă mărita.” Tot atunci, vânătorii zic: “Vânat prind”, iar pescarii: “Pește prind”, în credința populară existând tradiția că, rostind cuvintele, vor avea în decursul anului spor la vânat și la pescuit.
Lumânarea folosită la Înviere nu se aruncă şi nici nu se alătură celorlalte lumânări folosite la biserică. Lumânarea cu care am primit lumină este luată acasă şi arsă câte un pic în toată săptămâna luminată.
Dacă timpul sau spaţiul nu ne permit acest lucru, lumânarea poate fi aprinsă la locul destinat aprinderii de lumânări de la biserică ori la mormintele celor dragi. Unii credincioşi, cu încuviinţarea preotului, păstrează o parte din această lumânare pentru a o aprinde în momentele de încercare, de primejdie, de boală.
Sursa foto: shutterstock