Tânărul care a dobândit „superputeri” după ce a suferit un AVC, despre care nu știa. Ce s-a întâmplat cu creierul lui

25.03.2021 | Paula Rotaru
Tânărul care a dobândit „superputeri” după ce a suferit un AVC, despre care nu știa. Ce s-a întâmplat cu creierul lui
PHOTO COURTESY OF THE DOSENBACH LAB

Se spune de multe ori că ficatul este singurul organ care are capacitatea de a se regenera. Însă și creierul are o astfel de putere, ce-i drept, nu neapărat de regenerare, cât mai degrabă de adaptare. Dovadă este cazul unui tânăr de 22 de ani, Daniel Carr, care trăiește fără o parte din creier de la naștere, când a suferit un accident vascular cerebral grav. De care nici familia și nici medicii nu au știut, până când Daniel a împlinit vârsta de 13 ani.

Din cauza acestui eveniment, o mare parte din creierul tânărului „a murit”, porțiunile fiind înlocuite de lichid cefalorahidian (găurile negre din imaginea de mai sus, partea stângă).

Aceste spații libere reprezintă de fapt zone din creier asociate cu emoțiile, capacitatea de învățare, de memorare, funcțiile de bază ale corpului uman, motricitatea, coordonarea.

În cazul lui Daniel, ambele emisfere cerebrale erau afectate și o asemenea imagine, pentru un specialist, este sinonimă cu sechele grave sau incompatibile cu viața. Cu toate acestea, Daniel a crescut și s-a dezvoltat normal, nu a avut probleme cu vorbirea sau cu mersul, potrivit medicine.wustl.edu.

Sora lui Daniel a observat că, pe când avea 2-3 ani, el nu își putea folosi atât de bine mâna dreaptă și mergea mai apăsat pe piciorul stâng, dar a pus totul pe seama vârstei și și-a spus că va trece de la sine, odată cu trecerea timpului.

Însă antrenorul de baseball a observat un lucru neobișnuit la Daniel, pe când avea 7 ani. El a sesizat că Daniel are o abilitate nemaiîntâlnită de a prinde și de a arunca mingea de baseball doar cu mâna stângă.

Auzind acestea, mama lui Daniel, Kellie Carr, a început să consulte numeroși medici pediatri, ortopezi și fizioterapeuți. Însă niciunul nu a putut să-i ofere un răspuns lămuritor.

La un moment dat, familia Carr a fost contactată de un medic de la Universitatea de Medicină din Washington. Diagnosticul suspectat a fost unul care a căzut ca un trăsnet asupra familiei: accident vascular cerebral la naștere.

Însă, pentru confirmarea acestui diagnostic, Daniel a fost supus multor teste fizice și investigații imagistice.

Medicii au studiat istoricul medical al lui Daniel și au sesizat că, la naștere, el fusese diagnosticat cu o infecție. El avea probleme cu respirația, tulburări gastrointestinale, nu se putea alimenta și era letargic. Din aceste rațiuni, medicii de la vremea respectivă l-au ținut la Terapie Intensivă timp de o săptămână și l-au tratat pentru o presupusă infecție cu diverse medicamente și transfuzii de sânge.

La scurt timp, Daniel s-a făcut bine și nu a mai dat niciun semn că ar avea vreo problemă.

Aceste evenimente pot trece neobservate la bebeluși. Riscul de accident vascular la copii crește în cazul unei infecții virale. În mod normal sunt mai multe semnale de alarmă care pot sugera existența unui AVC, dar în acest caz particular evenimentele probabil s-au suprapus și din acest motiv nimeni nu a sesizat nimic suspect, a declarat medicul care l-a avut sub observație.

Toată această aventură cu testele, analizarea istoricului medical și investigațiile imagistice a durat 6 ani, iar rezultatele au fost publicate într-un studiu care a apărut recent în revista Lancet Neurology.

Este cel mai masiv accident vascular pe care l-am văzut la un copil care a supraviețuit și, mai mult, nu a avut sechele fizice și mintale majore, a declarat dr. Dosenbach.

Daniel a primit diagnosticul de AVC la 13 ani, însă s-a dezvoltat aproximativ normal, a mers la grădiniță, la școală ca un copil absolut normal. Acum are 22 de ani și nu dă niciun indiciu că ar avea vreo dizabilitate.

Este o dovadă extraordinară a capacității creierului de a se reconecta, de a se recabla. Este un miracol că a supraviețuit. Aproape un sfert din creierul lui nu mai există, dar neuronii s-au reconectat și au format noi legături care îi permit să ducă o viață normală, fără deficite cognitive sau motorii, spune medicul.

Creierul se poate reface mult mai rapid în cazul tinerilor decât al adulților. Însă mecanismul de „recablare” a neuronilor nu este de deplin cunoscut. De fapt, acest subiect fascinant este abia la început în ceea ce privește cercetarea, mai sunt foarte multe lucruri de descoperit despre creier.

Însă cazul lui Daniel scoate la lumină și un alt aspect, respectiv „șansa”, dacă poate fi numită așa, de a nu fi fost diagnosticat în copilărie cu accident vascular.

Foarte probabil, conduita medicală într-o asemenea situație ar fi impus expunerea viitorului lui Daniel: faptul că nu va duce o viață normală, că va avea anumite sechele, că se va dezvolta diferit de ceilalți copii și că familia va trebui să îi acorde o atenție suplimentară, pentru că ar fi un copil cu nevoi speciale.

Încă sunt șocată, după atâția ani, că a avut un AVC. Cum de nu ne-am dat seama? Cum au putut să rateze medicii un asemenea eveniment? Poate că este, totuși, mai bine că nu am știut. Probabil l-aș fi tratat pe Daniel ca pe un copil cu nevoi speciale, de frică să nu pățească ceva. Poate că cel mai bun lucru pentru el a fost să ducă o viață normală, spune mama lui Daniel.