Practici sexuale şocante din toate timpurile!

“Despre sex, numai de bine!” şi nu este nimic exagerat sau fals în această sintagmă: sexul este nu numai modalitatea prin care ne reproducem sau prin care ajungem la adevăruri spirituale esenţiale, ci şi conexiunea dintre doi oameni ce aduce sănătate fizică şi mentală.

Cu toate acestea, cum în orice bine există un strop de rău şi viceversa, sexualitatea poate deveni bolnăvicioasă atunci când depăşeşte limitele afecţiunii, pentru a atinge un fals absolut.

Iar oamenii au avut, de-a lungul istoriei, această tendinţă de a depăşi plictiseala sau banalitatea prin experimente care, mai degrabă, îţi lasă un gust amar despre sex decât să te incite.

Recomandări

Mituri despre sexualitatea feminină

Masturbarea la femei – o mângâiere sănătoasă sau dăunătoare?

E greu să-ţi mai doreşti sex pasional când îl citeşti pe Bruckner povestind despre cum personajele sale îşi mănâncă excrementele din dorinţa de a se dărui unul altuia, cu totul.

Imaginile care ţi se conturează în minte în timp ce parcurgi pagini întregi despre excitaţia şi voluptatea descoperită în a urina peste celălalt (în gura lui) sunt, de-a dreptul, şocante.

Ai nevoie de o fiere puternică pentru a face faţă unora dintre cele mai repulsive acte erotice.

Iar astfel de lucruri se întâmplă în realitatea cuplului modern, dar după cum veţi observa ceva mai târziu, şi ca parte a erotismului secolului al II – lea, descris de Apuleius în “Măgarul de aur”.

Revenind la lumea lui Pascal Bruckner, rămânem şocaţi în faţa cuplului Franz – Rebecca, parcurgând etapele “iubire intensă – iubire bolnavă – monotonie – plictiseală – răutate gratuită – indiferenţă”.

În etapa „iubire bolnavă”, cuplul lui Bruckner depăşeşte limitele normalului acceptat de mintea omenească: de la sado-masochism, până la urofilie şi chiar scatofilie, totul este descris în detaliu în carte, ca o metaforă a “iubirii supreme”, cu o normalitate care nu te surprinde, dar te dezgustă sigur.

Cei doi fac de toate şi când nu mai au nimic de făcut, încep să-şi facă rău reciproc.

Cu acelaşi gust amar te lasă şi Henry Miller, denumit “golanul literaturii” în trilogia sa „Răstignirea Trandafirie” – „Sexus”, „Plexus” şi „Nexus”.

Pentru Miller nu există cenzură când vine vorba de propria viaţă sexuală expusă în romanele sale. Nu există cenzură, dar nici limite.

Amanta sa, scriitoarea de literatură pornografică, Anais Nin a trăit într-o aceeaşi lume a imposibilui pentru cei mai mulţi oameni de rând.

Despre ea, Anais Nin spunea: „Dispreţuiesc proporţiile, măsurile, tempo-ul lumii obişnuite. Refuz să trăiesc în lumea obişnuită ca o femeie obiţnuită. Să mă implic în relaţii obişnuite. Vreau extaz. Sunt o nevrotică în sensul că eu trăiesc în lumea proprie. Nu mă voi conforma lumii. Mă conformez doar mie însămi”.

Sexul pentru aceasta era halucinant şi zbuciumant, Miller îi scria: “Doresc să te dezbrac, să te vulgarizez puţin.”

Donatien Alphonse-François, Marchiz de Sade, un aristocrat francez autentic avea un singur principiu în viaţă: satisfacerea propriei sale plăceri prin exercitarea violenţei.

Violent fără limite, de Sade îşi maltrata prostituatele sau angajaţii de sex masculin…

Astfel, am ajuns şi la Apuleius care prezintă scene de zoofilie şi homosexualitate extravagantă.

Alte practice sexuale bizare:

1. Tribul Mardudjara din Australia – ritualul circumciziei impune şi mâncarea bucăţii de piele care a fost tăiată.

2. Saut d’Eau, Haiti – în acest oraş există ritualuri de venerare a zeiţei dragostei, timp în care participanţii, goi puşcă, se tăvălesc în noroiul unde se varsă sângele animalelor sacrificate, în care se aruncă capete de capre şi vite.

3. Nepal, Himalaia – comunitatea unde fraţii impart aceeaşi femeie pentru a evita destrămarea proprietăţilor.

4. Faraonii Egiptului se masturbau în public.

5. Tribul Trobriander din Papua Noua Guinee – tribul unde copiii fac sex de la vârsta de şase ani.