Organismul uman are o structură foarte asemănătoare unei maşinării care, inevitabil, prezintă şi disfuncţii, neadaptări la mediul exterior, tulburări interioare.
Dintre multitudinea de tulburări, cele sexuale nu numai că sunt extrem de importante, dar ele coexistă (influenţează şi sunt influenţate) cu alte boli sau aspecte nefavorabile.
Iar dintre dinsfuncţiile sexuale, cea de orgasm este, de fapt, senzaţia de insatisfacţie fizică şi psihică.
Practic, disfunţia de orgasm este lipsa unui fenomen psihosenzorial resimţit ca o plăcere în momentul în care se produce contractura perineală şi penianală ritmică, pentru eliminarea lichidului spermatic.
“Orgasmul este faza paroxistică (care atinge maximum de intensitate) a actului sexual şi de eliberare din tensiunea neuropsihică creată”, aminteşte doctor Vasile Niţescu în cartea sa “Sexologie clinică”.
Aşa cum bine ştim, la bărbat orgasmul este strâns legat de un alt proces numit „ejaculare” (condiţia sine qua non a reproducerii), în timp ce la femeie orgasmul poate să nu existe pe parcursul copulaţiei.
Bărbatul, prin ejaculare, îşi satisface şi starea de orgasm – între cele două există o conexiune care nu se aplică şi în cazul femeilor.
Absenţa orgasmului poate fi parţială sau totală. Cea din urmă formă se numeşte, medical, anorgasmie.
Cauzele anorgasmiei pot fi:
1. Boli cronice: nevrozele, stări de suprasolicitare
2. Condiţii de peristază – Ansamblul factorilor exteriori (non-genetici) susceptibili să modifice aspectul unui individ (când actul sexual este efectuat în condiţii defectuoase).
3. Lipsa de afectivitate a partenerului
4. Administrarea de medicamente: sedative, tranchilizante etc
5. Patologie de organ: tratamente locale care impun abstinenţă, stări inflamatorii locale, herpes genital, boli severe genital, traumatisme genital…
Citeşte şi: Drumul spre orgasmul multiplu – răbdare şi stimulare
Cele 90 de secunde dinainte de orgasm