De ce nu mai facem sex, dacă e așa de grozav?

  • Publicat:
  • Actualizat:
De ce nu mai facem sex, dacă e așa de grozav?

De ce nu mai facem sex? Bună întrebare! Persoanele care fac dragoste regulat se simt mult mai bine împreună. Este la mintea cocoşului, dar trebuie să o spunem. Cuplurile care fac dragoste regulat au căsnicii mai fericite decât ceilalţi. Ştim, este încă o observaţie frapantă.

Iată încă una: perechile care au relaţii sexuale regulate sunt mai puţin înclinate să aibă legături amoroase extraconjugale sau să ajungă la divorţ. Dacă vă vorbesc ca unor copii de 10 ani (şi nu foarte limpezi la minte) este pentru că încerc să prezint problema cât mai clar cu putinţă: dacă nu faceţi dragoste, cel mai probabil vă veţi despărţi.

Pornind de la ideea că nu ai 95 de ani şi alături de pat un preot care să-ţi dea ultima împărtăşanie, a lăsa această situaţie să continue înseamnă a periclita viitorul cuplului. Exceptând situaţiile în care există un motiv serios să treci sexul într-un plan al interesului scăzut – pot exista câteva (copii, stres, un nou loc de muncă, deces în familie etc) –, problema trebuie luată în serios, spune Tracey Cox în cartea Doctor Sex.

De ce nu mai facem sex – care sunt cauzele?

Nepotrivirea de libido reprezintă una dintre principalele cauze pentru care cuplurile nu fac dragoste. Unul doreşte să facă sex des, celălalt mai rar, problema luând o asemenea amploare şi generând o tensiune atât de puternică, încât cei doi nu mai fac sex deloc.

Voi insista pe nevoia echilibrării balanţei sexuale. Bineînţeles, rezolvarea constră într-un compromis, astfel încât persoana cu apetit sexual puternic să se simtă luată în seamă, fără ca persoana cu libidoul mai scăzut să se simtă exploatată.

Acest lucru înseamnă imaginaţie. Înseamnă redefinirea sexului. A face dragoste în cuplu poate presupune şi ca unul dintre parteneri să se autosatisfacă sub privirile încurajatoare ale celuilalt. Personajul cel mai excitat dintre cei doi este mulţumit aproape fără nici un efort din partea celuilalt. Rezultatul? Două persoane satisfăcute!

De asemenea, e nevoie să fie înţelese reacţiile elementare specific omeneşti. Reputatul sexolog Davin Schnarch se referă la „modelul cuantic” pentru sex. Se bazează pe o teorie simplă, anume că nu e suficient un element izolat pentru a determina evoluţia unei situaţii date, ci e nevoie de conjugarea mai multor factori diferiţi, toţi la un anumit nivel, pentru a se petrece ceva anume.

Dorinţa este influenţată de multe lucruri: starea de sănătate, activitatea de moment (partenerul te mângâie în loc să împingă căruciorul în supermarket), nivelul intimităţii în cadrul relaţiei, gradul de încredere reciprocă, patrimoniul genetic şi nivelul natural al libidoului, ce consideră fiecare erotic şi cum este folosit pentru excitaţie, dacă plăcerea sexuală este condiţionată de iubire sau se preferă sexul fără iubire.

Toţi aceşti factori trebuie să se combine în acelaşi moment pentru a crea starea propice. Este de adăugat că mecanismele de excitaţie ale bărbaţilor şi ale femeilor funcţionează foarte diferit. Asta ar trebui să ne dea de gândit.

Tratament pentru pierderea dorinţei de a face sex

În primul rând, solicită-i medicului curant să îţi facă o analiză completă a stării de sănătate, pentru a identifica eventualele consecinţe ale modului de viaţă, ale problemelor de sănătate cu care te-ai confruntat, ale tratamentelor medicale şi ale nivelului hormonal.

Dacă analizele ies bine, încearcă să mergi şi la un terapeut sexual. E posibil ca acesta să te îndemne să reflectezi asupra relaţiei pe care o ai în ansamblu şi, în funcţie de rezultate, o să-ţi prescrie un stimulent pentru testosteron (în cazul bărbaţilor, starea prostatei trebuie verificată în primul rând), să-ţi schimbe anticoncepţionalele (se pare că pilulele trifazice inhibă dorinţa) şi te va invita să-ţi analizezi fantasmele şi/sau să ţii un jurnal sexual.

Urmărește CSID.ro pe Google News
Orgasm exploziv: 3 pași să-l obții
Orgasm exploziv: 3 pași să-l obții
Recomandare video
Stereotaxia în metastazele cerebrale: „E indicată la pacienții cu un număr limitat de metastaze”