Sindromul dragostei conştientizate abia după ce o pierdem

De foarte multe ori nu ne dăm seama cât de mult ţinem la o persoană sau o iubim până când aceasta dispare din viaţa noastră.

Acest fenomen poate fi denumit sindromul „colegului de clasă”.

Cu alte cuvinte, acest sindrom se manifestă în momentul în care suntem îndrăgostiţi de o persoană care se află în aria noastră de activitate sau de atenţie, dar nu suntem conştienţi de sentimentele noastre.

Recomandări

Principiul praştiei şi şantajul emoţional în relaţia de cuplu

Jurnalul unui cuplu peste a cărui viaţă sexuală se aşternuse praful

Putem să nu conştientizăm cât de îndrăgostiţi suntem de acea persoană, tocmai pentru că se află cumva la îndemâna noastră. Manifestările acestui sindrom apar atunci când persoana respectivă dispare pur şi simplu din jurul nostru.

Aşa ne putem trezi, la un moment dat, cu stări pe care nu le putem pune pe seama a ceva sau a cuiva. Însă, continuând să săpăm în interiorul nostru, ajutaţi de un specialist sau de unii singuri, putem descoperi la un moment dat că, odată ce ne gândim la persoana de care eram îndrăgostiţi, simţim un gol în stomac.

Astfel, putem spune că acest sindrom în iubire îl putem întâlni în situaţia în care suntem îndrăgostiţi de:

• un coleg de clasă, din şcoală, liceu sau facultate
• un coleg de serviciu, un şef, un subaltern, un partener de afaceri sau o persoană care se află în aceeaşi clădire cu noi
• un vecin
• o persoană pe care o putem vizita oricând: o persoană care lucrează în magazinul de unde ne facem cumpărăturile des, într-un bar, restaurant, benzinărie
• profesorul de la sala de sport, de la dansuri, de la înot, de la cursurile pe care le urmăm
• medicul stomatolog, ginecolog, psihiatru

Se poate acutiza acest sindrom?

Acest sindrom apare în momentul în care persoana de care suntem îndrăgostiţi pleacă sau dispare din conjunctura în care eram obişnuiţi. În primă instanţă, sindromul se manifestă în planul trăirilor interne şi al perturbării somnului sau al poftei de mâncare, pentru ca mai apoi să simţim că lucrurile care ne plăceau odată acum nu ne mai plac deloc.

Astfel, persoana ce suferă de acest sindrom poate aluneca într-o stare depresivă sau anxioasă. Pot apărea atacuri de panică, crize de ipohondrie sau lipsa dorinţei de a trăi. De asemenea, poate apărea adicţia de alcool sau de droguri sau se pot acutiza, dacă existau dinainte.

Ce putem face pentru a ne reveni la normal?

Prima indicaţie este să apelăm la un specialist. Este important ca o persoană care suferă de acest sindrom să se simtă înţeleasă, apreciată şi să îşi găsească un nou scop în viaţă. Iar acest scop poate apărea de la sine într-o perioadă mai scurtă sau mai lungă. Poate fi nevoie de psihoterapie sau, în cazul în care se acutizează o formă de depresie, să fie cazul de medicaţie.

Este important ca parametrii de viaţă afectaţi să fie evaluaţi şi să se găsească rapid soluţii care să se potrivească persoanei în cauză.