Norme de politeţe sexuală!

Sau cum să-ţi cauţi un partener fără a te face prea tare de râs. Vechiul cod al bunelor maniere sexuale s-a „evaporat” după atâtea adăugiri şi tăieturi. Personal cred că e treaba celul care a inventat pilula anticoncepţională să îl rescrie. În timpurile dinaintea pilulei, toată lumea ştia cum să procedează: fără sex înainte de căsătorie (şi fără prea mult după).
Autor: Iulia Pocol
Norme de politeţe sexuală!

Sau cum să-ţi cauţi un partener fără a te face prea tare de râs.

Vechiul cod al bunelor maniere sexuale s-a „evaporat” după atâtea adăugiri şi tăieturi.

Personal cred că e treaba celul care a inventat pilula anticoncepţională să îl rescrie. În timpurile dinaintea pilulei, toată lumea ştia cum să procedează: fără sex înainte de căsătorie (şi fără prea mult după).
 

După o perioadă de experimentare a amorului liber, apariţia bolii SIDA a trimis lucrurile înapoi, la relativa siguranţă a unei relaţii monogame. Dar cum vechile norme nu mai existau, nimeni nu mai avea habar ce e normal, ce se face şi ce nu.

Asta nu a împiedicat oamenii să facă dragoste. Şi dacă până de ceva timp sexul înainte de căsătorie era şi trebuia să fie tabu, acum suntem chiar încurajate să experimentăm cu mai mulţi parteneri înainte de a ne aşeza la casa noastră. Dacă sfidează lumea şi se căsătoresc, soţia şi soţul sunt îndemnaţi să iasă separat şi să-şi vadă prietenii solo.

 „Spaţiu” este noul slogan. Aşa că ieşim singuri şi până la urmă ajungem să fim cu altcineva, suntem prinşi, divorţăm şi ne întoarcem de unde am plecat, la barul pentru celibatari, cu sentimentele făcute zob şi cam şifonaţi, dar hotărâţi să nu pierdem ceea ce toată lumea pare să posede.

Pentru că nu există, de fapt, un singur răspuns corect la dilemele intime, cei mai mulţi dintre noi trebuie să-şi creeze propriile reguli. Totuşi, s-au conturat anumite linii directoare, aşa că iată o serie de soluţii utile, sper, la cele mai frecvente întrebări puse de femei şi de bărbaţi cu privire la o nouă relaţie.

Cum să-mi dau seama dacă o interesez, dar „se lasă greu”?

Chiar dacă e adepta teoriei „dă-i doar puţin câte puţin”, ceva indicii tot îţi transmite. Te priveşte direct în ochi când îţi vorbeşte? Pare a fi întotdeauna lângă tine, deşi pretinde că mai bine stă departe? O surprinzi privindu-te când crede că nu o observi?

Dacă nu ştii nici măcar să răspunzi la aceste întrebări, dă-i un telefon şi invit-o undeva. Dacă este ocupată în seara respectivă, va sugera altă seară, în cazul în care vrea să te vadă. N-a făcut asta? Ei, atunci nu se lasă greu, e chiar greu să o cucereşti. Aşa că renunţă acum!

E în regulă să îl invit eu undeva? Nu e bărbatul cel care cucereşte?

Unele dintre femeile cele mai încrezătoare în forţele proprii pe care le cunosc nu sunt totuşi în stare să invite un bărbat undeva. Ceea ce nu e drept, căci adevărata egalitate dintre sexe înseamnă să împarţi atât eforturile, cât şi plăcerile cu bărbaţii.

Prima mişcare – care înseamnă să faci faţă unui posibil refuz brutal – este lăsată pe seama lui (deşi majoritatea bărbaţilor pe care îi cunosc spun că s-ar simţi flataţi dacă i-ar invita o femeie undeva). Aşa că marchează un punct pentru liga femeilor, pune mâna pe telefon şi invită-l, dacă tipul îţi place.

Cine plăteşte la prima ieşire?

Cine face invitaţia. Dacă e el, atunci este de aşteptat să se ofere să plătească, dar asta nu înseamnă că nu-i poţi propune să contribui. Să nu-ţi treacă prin cap că, dacă-ţi plăteşte o masă, îi datorezi ceva (sex, de exemplu). Dacă în timpul întâlnirii observi că presupune asta, prefă-te că ţi-e rău şi ia-o din loc. Altfel, acceptă cu graţie să plătească chiar dacă inima îţi sângerează, tu câştigând de două ori mai mult ca el.

 Nu e misogin şi nici nu te domină, asta consideră el că trebuie să facă. După aceea plătiţi jumi-juma sau cu rândul, dacă vrei. Multe cupluri îşi împart cheltuielile proporţional cu veniturile fiecăruia. Partenerul mai puţin avut poate egala scorul printr-o contribuţie personală (să gătească acasă, să aducă vinul, etc).

Când să mă culc cu el astfel încât să nu creadă că sunt o uşuratică?

O mulţime de oameni regretă că s-au culcat prea devreme cu cineva. Mult mai puţin regretă că au aşteptat. Unii tipi vor crede că eşti „uşuratică” dacă te culci cu ei după ce v-aţi întâlnit în fiecare weekend timp de şase săptămâni, alţii nu o să te judece dacă te culci cu ei după prima întâlnire. „Regula”, presupunând că există aşa ceva, este după cel puţin trei sau patru întâlniri.

Momentul în care decideţi să faceţi sex depinde foarte mult de ceea ce doriţi de la relaţie, de cum vă înţelegeţi, de obişnuinţele sexuale, moralitate, educaţie, o sumedenie de factori. Nu lua o astfel de decizie dacă ai băut prea mult şi nu o lua decât dacă vă simţiţi confortabil unul în prezenţa celuilalt.

A spus că o să te sune, dar n-a făcut-o.

Acordă-i ceva timp ca să capete curaj, dar, în general, vechea teorie – dacă n-a sunat după trei zile, nici c-o să mai sune – e destul de corectă. Dacă aţi fost undeva sâmbătă şi miercuri încă n-a sunat, asta e! Fie te resemnezi, fie îl suni tu.

Dacă aţi făcut dragoste şi n-a sunat a doua zi, e puţin probabil s-o mai facă. Înţelege că n-a avut un accident, mama lui nu e pe moarte, iar telefonul tău nu are nici o defecţiune!

Sursa: „Hot sex”, Tracey Cox