Izolarea la domiciliu în contextul COVID-19 amplifică fenomenul de violenţă domestică

Stresul cauzat de izolarea la domiciliu a dus la creşterea numărului de cazuri de violenţă domestică.
13.04.2020 |
Izolarea la domiciliu în contextul COVID-19 amplifică fenomenul de violenţă domestică

Vorbim de violenţă domestică atunci când o persoană exercită un abuz asupra partenerului, încercând să-l controleze şi să-şi impună puterea asupra sa în cadrul relaţiei. Abuzul poate fi fizic, psiho-emoţional, sexual sau financiar. În majoritatea cazurilor, violenţa domestică este săvârşită de bărbaţi şi experimentată de femei, însă sunt şi cazuri inverse. În opinia psihologului Laura-Maria Cojocaru, cel mai des întâlnită formă de abuz este cea fizică, care poate duce la răniri fizice grave, în unele cazuri chiar la pierderea vieţii.

Este considerat abuz fizic: împingerea, scuipatul, astuparea gurii pentru a nu ţipa, pălmuitul, trasul de păr, lovitul sau înjunghiatul cu diverse obiecte, sexul fără consimţământ (sexul nu este o obligativitate care reiese din actul de căsătorie).

Totodată, specialistul afirmă că şi abuzul psiho-emoţional este la fel de des întâlnit, cu toate că este o modalitate mai subtilă de a stabili un dezechilibru de putere într-o relaţie.

„Adesea nu poate fi definit clar de către cei din afara relaţiei, deoarece nu este văzut cu ochiul liber. De multe ori este greu de definit acest tip de abuz chiar de către victimă în sine, deoarece are un istoric asemănător al familiei de provenienţă şi consideră normal un astfel de comportament, fiindu-i greu să explice concret de unde-i vine suferinţa.

Abuzul psiho-emoţional presupune: înjosiri şi critici constante; control şi monitorizare în mod constant prin folosirea tehnologiei (de exemplu, utilizarea programelor spion pentru verificarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, acces la conturi de socializare, instalarea pe ascuns a unor camere în casă etc.); ameninţări atât către victimă, cât şi către rudele şi prietenii acestora; distrugerea proprietăţilor/obiectelor victimei; victima nu este lăsată niciodată singură astfel încât să nu poată căuta sau cere ajutor”, explică psihologul.

Totodată, atunci când există o dinamică a abuzului şi controlului într-o relaţie, riscul de a duce această atitudine şi către un abuz sexual este foarte mare. Abuzul sexual presupune: forţarea victimei să întreţină relaţii intime fără dorinţa ei; i se spune că e datoria ei să întreţină relaţii sexuale cu abuzatorul; viol în faţa copiilor; viol în cazuri de vulnerabilitate fizică, de exemplu în timpul sarcinii sau chiar în perioada imediată naşterii unui copil; interzicerea accesului la servicii vitale privind sănătatea sexuală şi reproductivă a femeii; degradarea emoţional-sexuală prin folosirea pornografiei grafice şi explicite.

Nu în ultimul rând, practica abuzului financiar este tot mai răspândită în societatea actuală. Prin această formă de violenţă domestică, abuzatorul foloseşte banii ca modalitate de a-şi controla partenerul, câştigând putere şi dominare asupra sa şi are ca scop izolarea persoanei într-o stare de completă dependenţă financiară.

„Astfel abuzatorul se asigură că femeia este forţată să aleagă între a rămâne în relaţia abuzivă cu el sau să facă faţă unei sărăcii extreme. Este considerat abuz financiar: interdicţia de a avea un venit independent; interdicţia de a cumpăra lucruri personale (de exemplu tampoane sanitare); controlul excesiv asupra finanţelor familiei prin cerinţa de a justifica toate cheltuielile; interdicţia/confiscarea cardurilor bancare; a nu da bani în casă pentru mâncare sau pentru plata facturilor de întreţinere; găsirea de diverse motive pentru a-şi justifica abuzul”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Cum îi afectează pe copii violenţa domestică?

Specialistul este de părere că micuţii din familia respectivă sau care intră în contact cu respectivul cuplul (trăiesc în aceeaşi casă) cad victime la rândul lor formelor de abuz fizic (inclusiv sexual) şi psiho-emoţional.

Acest lucru poate să apară ca o manifestare directă asupra lor sau indirect prin lipsă de afecţiune, înţelegere, comunicare, empatie, inducându-le stări de  frică, nesiguranţă, ducând la atacuri de panică, tentaţia de abandon şcolar, depresie sau chiar gânduri de suicid.

Ce riscuri presupune violenţa domestică în perioada izolării la domiciliu?

În această perioadă, centrele de criză, adăposturile, serviciile de asistenţă juridică şi de protecţie sunt mai reduse, diminuându-se astfel şi mai mult accesul la şi aşa insuficientele surse de ajutor la care ar fi putut apela persoanele abuzate.

Rămân „în picioare” serviciile de asistenţă telefonică, cel puţin teoretic, deoarece victima va evita să sune în prezenţa agresorului.

Riscurile principale în perioada izolării la domiciliu pot fi:

  • Victima este non-stop în prezenţa agresorului, fapt care face ca agresiunea să crească atât cantitativ cât şi ”calitativ”
  • Riscul ca abuzul să devieze către lucruri grave (afectarea gravă a sănătăţii victimei sau chiar moartea) creşte considerabil
  • Se accentuează deteriorarea stărilor psiho-emoţionale ale victimei.
  • Creşterea riscului ca agresiunea să se răsfrângă şi asupra copilului/copiilor sau să se diversifice dacă este deja prezentă.

Ce resurse are victima?

  • Menţinerea de activităţi care au ajutat în trecut la gestionarea situaţiilor dificile.
  • Ţinerea la îndemână (astfel încât partenerul să nu afle) de informaţii despre liniile de asistenţă telefonică, asistenţa socială, protecţia copiilor, cea mai apropiată secţie de poliţie şi adăposturi sau servicii de suport disponibile.
  • Asigurarea de sprijin din partea rudelor şi a prietenilor de încredere (telefon, e-mail, sms-uri) care le pot acorda ajutor emoţional şi practic (adăpost, mâncare, îngrijire pentru copiii lor).
  • Elaborarea unui plan de scăpare pentru ele şi copiii lor în cazul în care situaţia se agravează (modalităţi – exersate înainte de mai multe ori împreună cu copiii – prin care pot fugi de acasă şi se pot adăposti undeva în siguranţă): motiv de a ieşi din casă, mod de transport, pe cine sună, unde se adăpostesc etc.
  • Ţinerea la îndemână (ascunse) a documentelor importante (buletine, certificate de naştere, certificate de proprietate, carnete de sănătate etc.), bani, câteva obiecte personale strict necesare pe care să le ia în caz că trebuie să plece de urgenţă.