Nu iubim cu inima, ci cu capul!

„Te iubesc din toată inima” este un clişeu desfiinţat fără drept de apel de către oamenii de ştiinţă de la Concordia University. Iubim cu creierul, nu cu inima, spun ei, iar dorinţa sexuală tot acolo se formează. În zone separate, dar apropiate, ce-i drept.
  • Publicat:
Nu iubim cu inima, ci cu capul!

„Te iubesc din toată inima” este un clişeu desfiinţat fără drept de apel de către oamenii de ştiinţă de la Concordia University. Iubim cu creierul, nu cu inima, spun ei, iar dorinţa sexuală tot acolo se formează. În zone separate, dar apropiate, ce-i drept.

O echipă de experţi americani şi elveţieni a analizat rezultatele a 20 de studii pe tema activităţii cerebrale. Mai multe persoane au fost invitate să privească fotografii erotice sau fotografii ale partenerului, iar între timp, experţii le-au analizat reacţiile. În felul acesta, susţin ei, au reuşit să realizeze harta completă a dragostei. Iată ce au observat:

Două structuri cerebrale, insula şi striatumul, sunt responsabile pentru aceste două sentimente distincte. Insula este o porţiune a cortexului, ascunsă între lobul temporal şi lobul frontal, în timp ce striatumul este localizat lângă, în spatele frunţii. Dragostea şi dorinţa sexuală activează diferite zone ale striatumului. Zona activată de dorinţa sexuală este, de obicei, stimulată de tot ceea ce are legătură cu plăcerea, cum sunt sexul şi mâncarea.

Zona activată de dragoste este implicată în procese de condiţionare prin care lucrurile asociate cu recompensa sau cu plăcerea primesc o valoare. În felul acesta, sentimentele de dorinţă sexuală se transformă în dragoste. Aceasta este zona cerebrală asociată şi cu dependenţa de droguri.

„Dragostea este, de fapt, ceva ce se naşte din dorinţa sexuală, atunci când dorinţa este satisfăcută. La nivelul creierului, funcţionează în acelaşi fel ca şi dependenţa de droguri”, explică experţii asemănarea.

Aşa cum o persoană devine dependentă de droguri pe măsură ce primeşte regulat doze care-i crează o stare euforică, la fel şi dorinţa sexuală, atunci când este satisfăcută în mod constant, se transformă în dragoste. În cele din urmă, dragostea activează alte zone ale creierului, implicate în monogamie şi crearea de legături. Aceste zone sunt mai puţin active atunci când persoana în cauză nu a ajuns la stadiul „dragoste”, ci a rămas la cel de „dorinţă sexuală”.

„În timp ce dorinţa sexuală are un scop stabilit, dragostea este mai mult abstractă şi complexă, depinde într-o mai mică măsură de apropierea fizică”, mai adaugă specialiştii.

Urmărește CSID.ro pe Google News
Elena Nistor
Elena Nistor este redactor colaborator al site-ului “Ce se întâmplă, doctore?”, articolele sale fiind dedicate sănătăţii şi sexualităţii. Temele pe care le abordează Elena Nistor se bucură de mare succes în rândul celor care îşi doresc să afle informaţii utile în ceea ce priveşte ...
citește mai mult
Recomandare video
Tratamentul personalizat în cancerul de sân