Drăcilă (Berberis vulgaris) - beneficii şi proprietăţi

Descriere

Drăcila este un arbust care creşte împreunã cu alte tufişuri la marginea pãdurilor. Datoritã aspectului sãu plãcut, este cultivatã drept gard viu, pentru delimitarea grãdinilor. Deşi datoritã ramurilor prevãzute cu spini grupaţi câte trei, planta pare sã fie foarte defensivã, prin florile ei mirositoare şi colorate în galben, reprezintã un punct de atracţie pentru insecte şi în special pentru albine.

În scop medicinal se recolteazã scoarţa atât de pe rãdãcini, cât şi de pe tulpinã.

Cuprins

Descriere

Compoziţie

Acţiune

Indicaţii terapeutice

Precauţii şi contraindicaţii

Compoziţie

 Scoarţa de dracilã conţine un numãr mare de alcaloizi cum ar fi berberina, berbamina, oxiacantina, precum şi taninuri, rãşini.

Fructele de dracilã conţin glucozã, fructozã, acid malic, pectine, vitamina C. Se pot consuma ca aliment, sub formã de suc, sirop, gem, fiind o sursã importantă de vitamina C.

Acţiune

Preparatele şi extractele din dracilã au acţiune colagogã, hemostaticã, tonic stomahicã, diureticã, febrifugã, vasodilatatoare, hipotensivã, bacteriostaticã (activã faţã de bacilul tuberculozei), antispasticã, citostaticã.

Indicaţii terapeutice

Fitoterapia cu preparate din drăcilă  îşi gãseşte aplicaţii în tratarea afecţiunilor hepato-biliare, a icterului, a metroragiilor, a stomatitei, gingivitei, a tuberculozei şi malariei.

Administrare:

Pentru uz intern, se prepară un decoct din jumătate de  linguriţã de scoarţã mãrunţitã la o canã cu apã. Se fierbe 5 minute şi se filtrează după răcire. Se bea 1 canã sau cel mult 2 cãni pe zi, cu 30 de minute înainte de masã.

Din rãdãcini se preparã tincturi care se folosesc în diluţii mari. Pentru gargarã se preparã un decoct din 1 lingurã de pulbere de scoarţã la 0,5 litri de apã.

Precauţii şi contraindicaţii

Depãşirea dozelor utile duce la apariţia unor efecte adverse cum ar fi greaţã, vãrsãturi, ameţeli, convulsii, scãderea drasticã a tensiunii arteriale.

Preparatele din scoarţa de drăcilă nu se administreazã la copii, femei însãrcinate sau în perioada de lactaţie, iar la adulţi se vor folosi numai cu maximã prudenţã. La apariţia primelor semne nedorite, administrarea se întrerupe imediat