Spânzul este o planta extrem de toxică, dar în egală măsură cu calităţi curative remarcabile. Creşte în pădurile de foioase sau prin fâneţe umede, în zonele de deal şi de munte.
Planta are un rizom lung până la 10 cm, din care se dezvoltă numeroase rădăcini, tulpina este erectă, bifurcată şi ramificată, înaltă până la 50 cm iar frunzele bazale au codiţa lungă, iar cele de pe tulpină au codiţa din ce în ce mai scurtă, pentru ca la vârful plantei frunzele să crească direct pe tulpină.
Florile de spânz nu au miros şi sunt formate din 5 elemente de culoare verde-purpurie spre margine.
În scop fitoterapeutic sunt folosiţi rizomii şi rădăcinile, din care se prepară diferite produse pentru uz extern.
Spânzul are în compoziţie glicozizi (heleborină şi helebrină), saponozide, rezine, lactonă, protoanemonină, substanţe minerale, taninuri şi mucilagii.
Fitoterapia pe bază de spânz ajută la acumularea colecţiilor purulente şi eliminarea acestora, are acţiune antitumorală, citostatică, regenerant tisulară, purgativă, ocitocică, vasodilatatoare.
Sub formă de unguent, alifie sau geluri, spânzul ameliorează durerile reumatismale articulare, spondilita anchilopoetică, artrozele, poliartritele, mialgiile şi nevralgiile.
De asemenea, produsele pe bază de spânz sunt recomandate în tromboze, tromboflebite, ulcer de gambă, senzaţie de picioare grele, inflamaţie şi tumefieri, luxaţii, entorse, bursite, tendenite şi varice.
Toată planta este toxică atât proaspătă cât şi uscată. Trebuie folosite numai produse farmaceutice preparate cu o mare atenţie asupra dozelor de extras folosit.
Helebrina este un purgativ drastic, iar heleborina determină narcoza şi anestezia sistemului nervos central.
În caz de supradozaj apar simptome ca: vomă, iritaţii ale mucoaselor, hemoragii, ritm cardiac încetinit şi deces.
Contra intoxicaţiei cu spânz se pot face spălături stomacale, clisme sau cărbune medicinal.
Nu consumaţi preparate din spânz fără acordul medicului!