Lămâiul (Citrus limoniu)

Denumire științifică: Citrus limoniu
Denumire populară: Lămâi
Lămâiul (Citrus limoniu)

Descriere

Lămâiul este un arbust care se întâlneşte la noi în ţară ca plantă de cultură.  Ramurile de lămâi au ţepi, frunze ascuţite la vârf, lucioase, de culoare verde închis.
Frunzele emana miros plăcut când sunt rupte. Florile sunt albe, iar fructul este rotund şi are coaja de culoare galbenă.

În scop fitoterapeutic se utilizează fructul. 

Lămâia – Compoziţie

Planta conţine, proteine, apă, ulei volatil, flavonoide, adelhide, acid malic, citrat de potasiu, citrat de calciu, vitamina pp, A, D, E, vitamine din grupul,  B acid citric, fructoză  .

Lămâia – Acţiune

Lămâia are acţiune antiseptică, antioxidantă, astringentă, cicatrizantă, calmantă, diuretică, depurativă, vermifugă, antireumatică,  bactericidă, carminativă, febrifugă, tonică şi antiinflamatoare.

Lămâia – Indicaţii terapeutice

Sub formă de infuzie, decoct, suc de lămâie sau ca atare este recomandată în caz de hipertensiune arterială, paraziţi intestinali, stări febrile, inflamaţii, boli gastrointestinale, stări de greaţă, boli hepatice, boli ale aparatului respirator, cefalee, convalescenţă, litiază urinară, litiaza biliară, boli reumatice, gută, epitaxis, icter, obezitate.

Este indicată şi în curele de slăbire, deoarece  contribuie la arderea grăsimilor.

Sub formă de gargară, spălături şi băi locale, lămâia este benefică în cazul aftelor bucale, blefarite, glosite, herpes, negi, veruci, pistrui, întepături de insecte, plăgi, seboree sau  stomatită.

Lămâia – Precauţii şi contraindicaţii

În cantităţi mari, sucul de lămâie poate cauza greaţă, diaree, crampe abdominale şi leziuni ale mucoasei gastrice, de aceea este contraindicat în cazul în care aveţi ulcer sau gastrită.

Dacă beţi multă apă cu lămâie şi aveţi probleme cu stomacul, în timp s-ar putea să simţiţi arsuri sau să deveniţi predispus spre apariţia refluxului gastric.

Consumul de lămâi este contraindicat persoanelor care suferă de afecţiuni renale, biliare sau digestive.

Lămâia – În cosmetică

Sucul de lămâie albeşte dinţii – se pune un amestec în părţi egale de suc de lămâie şi apa cu care se clătesc dinţii.

Lămâia se foloseşte în diverse măşti atât singură cât şi în combinaţie în diverse amestecuri (cu miere, suc de fructe, de legume, ou, plante etc. ), având efect dezinfectant, regenerant, contra ridurilor.

În cazul tenurilor grase se aplică suc de lămâie de două sau trei ori pe zi ,se lasă să se usuce timp de 15-20 min,  după care se curăţă cu apă călduţă. Astfel, se reglează secreţia de sebum şi are loc vitaminizarea pielii .

Pentru îndepărtarea punctelor negre de pe faţă se masează faţa seara şi nu se clăteşte până dimineaţa iar  efectul este miraculos şi punctele negre dispar ca prin minune.

Pentru îndepărtarea mătreţii se masează părul cu suc de lămâie, se lasă de seara până dimineaţa apoi se clăteşte iar părul devine strălucitor şi sănătos.

Informațiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu înlocuiesc tratamentele medicale, ci le completează. Gândul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereușită vreunui tratament. Informațiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "așa cum sunt" fără garanții de nici un fel. CSID nu furnizează sfaturi medicale similare celor pe care le puteți primi de la medicii care efectuează consultația si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu își propune să înlocuiască consultul medical de specialitate, informația prezentata pe acest site are un caracter informativ.

Paula Rotaru - Senior Editor
Senior Editor, [email protected] A făcut parte din echipa Ce se întâmplă, Doctore? în perioada aprilie 2013-decembrie 2023. Articolele sale cuprind informații despre diverse afecțiuni, alimentația echilibrată, îngrijirea pielii și sănătatea emoțională. Colaborări: Viața ...
citește mai mult
Vezi Plante medicinale în ordine alfabetică
Cel mai nou articol Video:
Cariotipul molecular pre-și post-natal: ce este și când se recomandă?