Iedera este o plantă agăţătoare, folosită ca plantă ornamentală dar şi în scop terapeutic. Creşte în locuri umbroase şi umiditate crescută, prin păduri, stânci şi soluri calcaroase, rezistentă chiar şi în anotimpul rece, putând degera doar la geruri puternice.
În scop terapeutic se folosesc frunzele verzi de pe lăstarii tineri, şi rareori mugurii.
Iedera conţine saponine, tanini, glicozizi, flavonozide, steroli, minerale şi acizi organici.
Iedera are efect antimicotic, expectorant, cicatrizant, antiparazitar, antireumatic, antibiotic, antispastic, vasodilatator, antidiareic, febrifug şi analgezic.
Preparatele fitoterapeuticepe bază de iederă sub formă de infuzie sau decoct sunt indicate în boli reumatice, afecţiuni nevralgice (nevralgia sciatica, nevralgia cervico-brahială, intercostală, nevralgia de trigemen), migrena, bronşite, tuse spastică, tulburări menstruale, .
Sub formă de infuzie, decoct, spălături şi băi locale, compresăsau cataplasmă, iedera are efect benefic în celulita, micoze, veruci, luxaţii, arsuri şi insolaţii.
Nu se recomandă să se depaşească doza maxim admisă, aâand acţiune emeto-cataractică, ducând la intoxicaţii, în special la copii.
Planta este toxica, iar consumul ei se recomandă doar cu avizul medicului. De asemenea, contactul cu frunzele determină alergie sau iritatii de contact, iar consumul fructelor provoacă vărsături, tremurături, migrene sau diaree.