Una din 5 conserve conţine soluţie pentru dezgheţarea drumurilor

Consumatorul contemporan este îndemnat din toate părţile să apeleze la consumul de conserve, chiar şi atunci când ar avea resursele necesare preparării clasice a hranei, după ce s-a obişnuit, devine un apărător convins al cauzei conservelor, cărora le vede numai avantajele.
Una din 5 conserve conţine soluţie pentru dezgheţarea drumurilor

Consumatorul contemporan este îndemnat din toate părţile să apeleze la consumul de conserve, chiar şi atunci când ar avea resursele necesare preparării clasice a hranei, după ce s-a obişnuit, devine un apărător convins al cauzei conservelor, cărora le vede numai avantajele.

Denumirea alimentelor este fundamentală – aceasta descrie adevărata natură a produselor alimentare şi ajută consumatorii să distingă un produs de altul. Verificarea etichetelor în cazul produselor alimentare din categoria conservelor din legume/fructe trebuie să fie mai frecventă, cu scopul de a asigura că sunt complete, corecte şi nu induc în eroare consumatorii.

Cu toate acestea, producătorii recurg adesea la tactici inteligente pentru a da produselor alimentare de calitate inferioară nume atrăgătoare şi înşelătoare. Consumatorii pot avea greutăţi în a face diferenţe între un produs fără aditivi şi unul cu încărcătură chimică mare.

Pentru a vedea ce conţin conservele de acest tip, cât şi mixurile/produsele folosite de către unele gospodine atunci când realizează în casă conserve de sezon, experţii APC au achiziţionat 15 tipuri de conserve industriale, 7 tipuri de mixuri pentru “pregătirea rapidă” a gemurilor/dulceţurilor, 7 tipuri de mixuri/produse pentru pregătirea murăturilor şi 2 tipuri de aditivi alimentari care se comercializează separat, respectiv acidul citric alimentar şi benzoatul de sodiu. Iată ce conţineau multe dintre acestea!

E 211 – benzoat de sodiu, conservant cu acţiune antibacteriană şi antifungică în mediul acid. Benzoatul de sodiu este un conservant sintetic care, în reacţie cu acidul ascorbic, generează benzen, substanţă toxică cancerigenă. În urma unui studiu realizat pe 200 de sortimente de sucuri de către FDA (Federal Trade Commission – USA) în anul 2005, la 10 dintre acestea s-a identificat un conţinut de benzen cuprins între 7 şi 89 ppm (părţi per milion), limita maximă admisă în apa potabilă fiind de 5 ppm. În urma acestei constatări, marii procesatori de sucuri din SUA au decis să nu mai folosească acest conservant. Benzoatul de sodiu poate produce reacţii alergice, hiperactivitate şi lipsă de concentrare la copii (ADHD). Asupra acestuia planează suspiciuni cu privire la generarea unor alergii.

E 330 – acidul citric, agent de reglare a acidităţii. Cel mai bine documentat efect al acidului citric este distrugerea smalţului dentar, acesta favorizând apariţia cariilor dentare. Acidul citric nu este recomandat în alimentaţia copiilor.  Nu trebuie consumate alimente ce conţin acid citric de către cei care au afecţiuni cardiovasculare sau renale, afecţiuni ale aparatului digestiv şi diaree.

E 509 – clorură de calciu, se obţine din calcar prin reacţie cu acidul clorhidric, sau ca produs secundar la obţinerea sodei. Cea mai largă utilizare, în ultimii şi viitorii ani, a clorurii de calciu vizează prevenirea formării gheţii şi îndepărtarea acesteia de pe şosele. Acumularea (clorurii) de calciu în organism (hipercalcemie) determină o serie de reacţii, printre care: gust calcaros în gură, dureri de stomac, bufeuri, greaţă şi vărsături, lipsa apetitului, sete extremă, dureri osoase, aritmie, pietre la rinichi, comă. 

Pagina 1 din 2
Tags:
Cel mai nou articol Video: